Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi nu-i nici adaos, şi nu se zăreşte nici "sub" şi nici "peste"! Şi cred că începe vecernia... iată cum gândul şi timpul şi spaţiul se-nclină, cum totul se face-ntr-un fel, deodată... şi toţi sunt c ...
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract ...
E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, s ...
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                          (Ioanid Romanescu)                                                   (!) la început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din c ...
ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina, şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului orb - şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu” în cremene, în iască, în pietre şi în ...
(!) da - totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul - uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!) (!) aceleaşi note din nimic, a/somnifere şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos, toarnă-n auz o des/cântare criminală de jos ...
(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici - am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei antici ş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod, cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!) (!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert, unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierd ce nu am vrut cu nici un gând/ ş ...
n-am mai fost la voi, am fost la alţii/ şi au fost şi ei la fel ca voi - voi şi alţii îmi strigaţi din urmă:/ nu ai nici o şansă, fără noi! ce te-ai face (tu) fără regrete?/ ce te-ai face (tu) numai nădejdi? n-ai mai şti nici cum, nici care parte/ a deşertăciunii noastre eşti! n-ai mai şti dacă e bună calea/ cea pe care mergi, şi mergi, şi mergi - uită-te prin câtă admirare/ stăm şi tremurăm ca nişte vergi în bătaia unui vânt năprasnic,/ unei zodii - (tu) nu ...
aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor - sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zbor sunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zi şi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubi când toate cuvintele-s verbe/ de dus şi de-ntors şi de stat, ascult şi mă uit cum/se/cade* şi urc şi mă-nvăţ să (nu) cad pe ţărna din deal şi din vale,/ pe ploaie, pe vânt, pe omăt nicicum n-ai să scrii „înainte ...
Pagina 10 din 244