Mă-nclin în faţa frumuseţii tale, mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot, tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot! Din ochii tăi ca două catedrale îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund - numai aşa mai are loc iertarea celui ce-am fost un păcătos şi încă sunt! Îngenunchez şi-mi fac o cruce mare, să vezi şi tu şi să-nţelegi cât sunt de mic sub semeţia ta necunoscută, pe care-o vreau şi o aştept ş-o ...
Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere! Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe! Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc ...
(!) mereu te strig, frumoasa mea mediterană, şi te aştept şi te visez mereu-mereu, ca pe-o sirenă părăsită-n largul vieţii, de-un grecotei viteaz, viclean şi derbedeu (!) (!) şi chiar te-ascult cum cânţi poeme termopile din eminescu, dante, schiller şi homer - s-aude clar, s-aude trist şi se-nţelege şi dus şi-ntors de la pământ până la cer (!) (!) se înţelege cum stai singură-n furtună şi-l păcăleşti chiar şi pe straşnicul neptun că totdeauna stă-ntr-o clipă de ...
Am uitat să achit nota de plată/ pentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,/ pentru misterele din râpile satului,/ pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,/ pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă.../ şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţat/ şi încă mă mai învaţă/ să trăiesc şi să mor în Pace şi Iubire,/ în Candoare şi Respect,/ în cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Şi stau şi mă duc şi mă-ntorc ...
DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU, blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de atunci şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atunci şi nu mai trece fără să oprească aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească! Până atunci, când trenul de atunci va să-mi asculte ceastă rug ...
Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri! Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai, drumul este gata, sigur, singur,/ şi e drept ca lumânarea... hai! Moartea mi se pare urâcioasă/ şi flecară cu intenţii mici, viaţa mi se pare prea banală/ ...
N-am mai avut răbdare şi m-am dus până acolo, chiar până la poartă – era lumină-n geamuri şi-am strigat ultimul strigăt, poate mă aude şi îmi deschide şi apoi mă iartă pentru greşeală şi pentru păcat, cu farmecele lui ne/cunoscute şi cu blândeţi păstrate-ntruna pentru cei care fug de Naltul cestui Centru!   Şi mi-a deschis...şi m-a primit în cel mai simplu loc şi nevăzut la chipu-i: şi-a început iertarea pentru tot, cum nu mi-a dat prin inimă şi minte, cum n ...
S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar!   Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău!   Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot!   Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt – at ...
A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n ochi ...
La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede – apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare, şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare!   Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!   Târziu, devreme...(nu mai ştiu).../ printre balade şi idile, a plâns concret şi m-a făcut/ fără călcâiul lu ...
Pagina 5 din 248