Stau cu Neculai la una mică. N-avem bani de mare. Nu stăm amândoi la una, ci fiecare stă cu mica lui. De fapt, la o privire/ scormonire atentă prin buzunare, nici de mică nu avem gologani. Dar bem "pe ierbar". Vara. Iar iarna, bem "pe insectar". Bem "pe caiet", adică. E mai simplu şi mai uşor de parat cleveteala neamurilor proaste, indiferent de gradul de rudenie, invocând aceste două metode cu iz persuasiv, didactic, pedagogic, delicat. Când aud "Unde te duci?", răspund franc, eleg ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar,mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinaraprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva!Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud,şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi,şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-o ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi ...

Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ştii că primul sărut e o dare de seamă: ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?! fii atentă cum zvârle salcâmul din urmă lacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi! Şi al doilea sărut e o dare de seamă: am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat! vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună, dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt! Şi al tre ...

Gabriel Gherbăluță (G.G.) a prezentat un grupaj de poeme din volumul bilingv Lo spirito del fiume - Duhul fluviului, apărut la editura Allettante Roma, cu traducerea în limba italiană de Valeriu Barbu. Poemele au fost percepute ca fiind marcate de o atmosferă tristă, nostalgică și meditativă, o atmosferă care ar sugera contopirea destinului fluviului - într-o străfulgerare temporală - cu destinul autorului, căruia viața aproape de apele Dunării i-a lăsat amprente serioase à ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Deştepţilor!... începe!/... şi voi urlaţi în pântec!vi-i frică de afară?!/ nu vreţi necunoscut?!vă gâdilă căldura/ lichidului din cloacă?!vă sperie Neantul/ gol, crud, chior, surd şi mut?!Poftiţi la poezie!/.../ doar ceastă-alcătuiremai stă (cefalopodă)/ n-întâmpinarea voastrăşi încă vă mai poartă/ (ca pe-nsemnaţi) de mână,să vă rămână Steaua/ (măcar o zi) albastră!Poftiţi la poez ...

Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte până se face oleacă de urmă şi oleacă de pârtie, iar ea mă ascultă şi mă înţelege, dar îmi răspunde ca şi cum ar şti ce necaz înseamnă (pentru mine) să moară în toiul iernii... şi ce necaz înseam ...

Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea... şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă... cum, de altfel, nici viaţa nu i-a fost! A ştiut, a vrut şi a putut să moară cu aleasă responsabilitate! A crezut şi a fost convinsă că sfârşitul vieţii este egal cu începutul morţii, că moartea durează doar o ...

Decembrie. Iarnă grea, minunată, autentică, pentru toate sufletele sărace şi bogate, pentru toate buzunarele pline şi goale. Troienele-s cât casa ta, cât casa mea, cât casa lui. Toate-s încremenite sub alb. Chiar şi ciorile-s albe de atâta ninsoare, de atâta bucurie că-i ger şi că verişorii lor, corbii, se înmulţesc în linişte şi în voie. Nu circulă nimic. Doar fumul din sobe. Doar sângele-n carotide. Drumurile-s înfundate. Şi cele care duc, şi cele care vin. Şi cele ...