Maestrul se reîntoarce la poezie!, am exclamat, cu uimire încântată, în sinea mea, aflând că lui Teodor Parapiru i-a apărut, în fine, un volum de poeme, după ce atâta timp ne-a insinuat în cuget obișnuința de a-i savura mai ales prozele, realiste sau polițiste, onirice sau satirice, serioase ori firoscoase, în orice caz, parenetice și filosofice până-n fibra cea mai intimă a scriiturii sale.
Să fiu bine înțeles, nu am nicio prejudecată în acest sens! Departe de mine ideea că versurile sunt mai ales adolescentine și că, după filosofie, poezie este exclus să mai fie. Dimpotrivă, convingerea mea este că măsura maturității creatoare se poate aprecia și prin gradul de poetizare a realității. Deci, pentru a mă convinge că așa stau lucrurile, m-am îndreptat din nou spre sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galați, acolo unde consacratul scriitor și-a dat întâlnire, la jumătatea primăverii, cu cititorii săi, pentru lansarea cărții și inerenta sesiune de autografe. Salonul cultural „Armonii de toamnă” este la fel de ospitalier, în haina cea nouă care îmbracă sala bibliotecii: expoziția de artă plastică Diversitate cromatică a pictorului autodidact Ștefan Hliza, un îndrăgostit de culoare și de nenumăratele sale posibilități combinatorii, care încântă ochii și sufletul.
Profesorul Ghiță Nazare, moderatorul întâlnirii, are dificila misiune de a conduce „corabia” speranței noastre printre meandrele inevitabile ale stărilor de spirit contradictorii, dar experința atâtor ani petrecuți în slujba educației și culturii își va spune din nou cuvântul: ne întoarcem la Poezie! Mai precis, la prodigiosul autor de astăzi, Teodor Parapiru. Opera sa literară se dovedește, de asemenea, de o prolificitate greu de egalat, peste 40 de volume! Iar dintre ele se detașează, fără îndoială, impresionantul Dicționar Enciclopedic de Expresii Celebre, în două volume, cu aproape 1.200 de pagini. Moderatorul apreciază că volumul de față, „Doamna Viață și Doamna Moarte”, apărut la Editura SENIOR, Călărași, 2025, cultivă „o poezie de sorginte filosofică, fundamentată pe cuplul primordial și ipostazele sale perseverent multiplicate, dinspre general până la experiența personală”.
Sociologul și jurnalistul Ion Manea consideră, hiperbolizant, că „a vorbi despre Teodor Parapiru presupune a avea la dispoziție cel puțin trei zile și trei nopți. Apoi recunoaște că este surprins de acest volum de poeme, care, conform credinței încetățenite, nu-și respectă vârsta. De fapt, observă exegetul, între cele două formule de exprimare nu se produce o ruptură, ci se remarcă o continuitate autentică. Și poate că expresia cea mai adecvată a stării de spirit poetice se identifică în versurile de pe coperta a patra: „Tiptil și perfid, a venit iarna în noi...” În această cheie trebuie interpretată viziunea poetică asupra lumii din perspectiva unui cuplu constituit după chipul și asemănarea celui originar. Volumul cuprinde două cicluri, Caligrafii sufletești și Aventuri interioare, iar poemele au, în cea mai mare parte, o structură fixă: două catrene și un distih concluziv. Este o poezie profundă, problematizantă și omenească în egală măsură, reverberând ecouri din Dante, Petrarca sau din sonetul shakespearian. Iar la cele două doamne din titlu ar trebui s-o adăugăm pe cea de-a treia, Doamna Eternitate, de faldurile căreia s-a aninat cu pricepere și tenacitate autorul!
În continuare, mulți membri ai Salonului au dorit să adauge impresii personale și să-și exprime aprecierile superlative asupra producției poetice receptate. Scriitoarea și jurnalista Violeta Ionescu a identificat în carte două fațete ale aceleiași realități, „o extrapolare a mitului androginilor, jumătățile ce rătăcesc prin lume”, căutându-se fără încetare. Această încercare de reunire nu se sfârșește odată cu viața, ci continuă și dincolo. De aceea se poate considera că volumul de față conține poeme „scrise la granița dintre viu și neviu”: „Am jurat să nu ne scăldăm vreodată în Lethe...”(15), dar apoi „am înțeles că învăluritul Lethe e-n noi.”(ib.). Deși adevărata jumătate pare definitiv pierdută, „un alter ego răsare din umbră și din vis” ca să dea continuitate poveștii de iubire.
Katia Nanu, jurnalistă și scriitoare, are aceeași revelație, că „e straniu aproape să-l numești pe Teodor Parapiru poet”, deși, iată, are un titlu de volum minunat și o sensibilitate extremă, ce conduce spre o înțelegere mult mai profundă confruntarea cu sine. Versurile sunt, în primul rând, filosofice și cultivă imagini de o frumusețe rară. Chiar și numai titlurile, extrase, de altfel, din poemele propriu-zise, exprimă, din secvență în secvență mereu mai mult: „Eram cărți. Ne iubeam...”; „Eram naivi, suntem târzii...”; „Eram împreună și tot ne era dor...”
Scriitorul și criticul A.G. Secară nu este surprins de ipostaza poetică a scriitorului, recunoscut de mult timp ca autoritate în ce privește literatura în ansamblul său. Cronicile la diverse volume, prefețele și articolele de specialitate sunt tot atâția pași către afirmarea lui Teodor Parapiru ca poet autentic, înzestrat pe deplin cu ceea ce se numește poeticitate. Altfel spus, prozatorul are un caracter liric, care poate să aducă la lumină cele mai tulburătoare mituri, precum ideea orfică de armonie și sacrificiu.
Poetul Gabriel Gherbăluță își exprimă admirația într-un mod original, bine primit după Sfintele Paști: „Veniți de luați poezie!” Volumul acesta - continuă el - este un „all-inclusive” al iubitorilor de mesaje poetice: filosofie, religie, iubire, sacrificiu etc. Într-un cuvânt, este o radiografie a nostalgiei. Aproape fiecare poem se deschide cu un motto, mai scurt ori mai amplu, numit „axis”, poate referitor la axis mundi. Profesorul și istoricul literar George Lateș își amintește numeroasele ocazii care i-au apropiat în diferitele etape ale vieții, ucenicia de condeieri din studenție, activitatea didactică, investigația literară și altele. „Povestea lui Orfeu ne-a obsedat pe amândoi, mai ales ideea orfismului, cu dualitatea suflet - corp și remanența umbrei după coborârea în lumea lui Hades.”
Gheorghe Chicioroagă a subliniat caracterul contemplativ al volumului, care dezvăluie o calitate exemplară a spiritului poetic, acel curaj, definit simbolic, de a privi soarele drept în față. Iar pe aceasta o asociază cu sprijinul dumnezeiesc: Cele șapte daruri ale Sfântului Duh, a căror permanență se străvede la o lectură destul de atentă. Ecaterina Păun a fost impresionată de versurile nostalgice care evocă încântarea descoperirii reciproce din alte vremuri. Lui Năstase Marin, vasta cultură a poetului îi sugerează un „Everest dantesc”, iar Olga Ijdelea ne atrage atenția asupra celor două Doamne, Viața și Moartea, care nu sunt atât de terifiante „și nu sunt nici dușmance, ci surori!”
Cuvântul final, însoțit de aplauze, i-a revenit, firesc, poetului Teodor Parapiru, care le-a mulțumit, pe rând, tuturor celor cărora li s-a datorat apariția în condiții optime a cărții, editurii, ilustratoarei, familiei, dar și celor care i-au recenzat ori i-au comentat pozitiv versurile. „Relația mea cu poezia - a mărturisit autorul - a început când am fost alfabetizat. De atunci am început să observ și apoi să înțeleg că, din cuvinte obișnuite, așezate altfel decât de obicei, puteam obține o viziune extraordinară. Odată cu înțelegerea, a venit și îndoiala: este temerar să te ocupi de poezie?
În încheiere, profesorul Ghiță Nazare a concluzionat: „Performanța autorului și calitatea cărții lansate astăzi rezonează pe deplin cu activitatea salonului nostru și cu binemeritatele calificative excepționale acordate de toți vorbitorii.” În consecință, poetului Teodor Parapiru i s-a acordat Diploma de Excelență din partea CARP Galați și a Salonului cultural „Armonii de toamnă”. A urmat o îndelungată sesiune de autografe.
N.R. Astăzi, 6 mai, scriitorul şi jurnalistul Teodor Parapiru împlineşte 77 de ani, un motiv şi pentru noi să-i urăm "La mulţi ani!", să-i dorim sănătate, inspiraţie şi aceeaşi forţă creatoare cu care şi-a obişnuit cititorii. (V.L.)
