Ca într-o dulce așezare a toamnei, /Sufletul meu,/ O broboană de strugure/ Din care se hrănesc/ Viespile tale. ("Comentariu la dor")
Așteptam zorii,/ Ochii mei ierbivori/ Doreau să pască iar/ Lumina plină de clorofilă,/ Ca să o rumeg la iarnă,/ Ca pe o amintire/ A ta. ("Venirea simplă a dorului")
Poate că m-am născut fără inimă/ Și ursitoarele uimite/ Nu au știut ce soartă să îmi prezică/ Și mi-au pus ceva în locul gol/ Ca să fiu întreg/ Pentru a avea și eu viitor,/ Uneori, cred că mi-au pus în locul inimii/ Un opaiț/ Și acesta în fiecare toamnă/ Începe să pâlpâie și iarna se stinge,/ Alteori cred că în locul inimii/ Mi-au pus un ghem de lână/ Ce se va deșira în mine până la moarte,/ Însă, de cele mai multe ori/ Cred că în locul gol/ Mi-au pus o carte/ Pe care de fapt,/ Nu o povestesc,/ Ci o scriu,/ Doar când îmi este dor. ("Despre anatomie")
As vrea să îți scriu,/ Măcar așa să pot/ Prin ochii tăi/ Să pătrund dincolo de granițe/ Și să las cuvintele înlăuntrul tău,/ Ca și cum ar fi răni/ și tu un munte de sare. ("Altfel de dor")
Mă gândesc prea mult la următorul vers,/ Așa cum se gândește toamna/ La o frunză ce nu se usucă,/ Zidirea durează prea mult,/ Poate că poemul acesta leneș/ Nu va putea să fie casa cuiva,/ Așa cum sihastrul/ Nu este casa nimănui,/ Va fi un poem neliniștit/ Ca un vagabond ce nu se oprește nicăieri,/ Dacă nu aș fi atent la cuvinte,/ L-aș pierde,/ Cum te-aș pierde și pe tine/ Dacă nu ai fi scrisă ca un vers/ În pieptul meu. ("Citirea")
Din volumul de poezie "Șovăielnic", Dumitru Viorel Neagu (DVN) ne-a prezentat douăsprezece poeme în care se vede că-și păstrează atitudinea de veșnic îndrăgostit - o dragoste în care nostalgia, speranța, fericirea și regretele își dau mâna într-o armonie bine dozată de condeiul său înverșunat în a pune cuvântul potrivit la locul potrivit, cu observația - de bun augur, zic eu - că poemele scurte par mai spontane - deci, mai inspirate - față de cele lungi, unde se ghicește travaliul și proiectarea, în prealabil, a temei/ poveștii.
”DVN cultivă o poezie așezată, discretă (sunt tentată să spun smerită), în care metafora abundă și crește firesc din materia vie a lumii. Versurile sale respiră o lumină blândă, aproape iconografică, semn al legăturii tainice dintre scris și meșteșugul pictării icoanelor. În poezia sa, cuvântul devine trup, iar emoția se așază pe pagină cu răbdarea și smerenia unui iconar. Mi-a plăcut foarte mult poezia "O zi oarecare", în care metafora este aleasă cu grijă, cu delicatețe, izvorâtă, parcă, din sufletul poetului: (...) "Degetele mele ar înghiți literele,/ Apoi în fiecare buric/ S-ar strânge mai multe cuvinte/ Și dacă te-aș atinge/ Pe pielea ta ar apărea versuri,/ Poate asta ar fi singura soluție/ Să gândesc literele cuvintelor în degete/ Și apoi să te mângâi/ Iar pe pielea ta să se arate versuri/ Ca și cum ai transpira/ Cu sufletul meu.” (Coralia Coca Drăgan)
”M-am regăsit în aceste poeme - atât în ceea ce privește stilul, cât și trăirile, care sunt copleșitoare; lasă și o vagă senzație de nesiguranță, o percepție mai mult tactilă decât meditativă; cred că va fi un volum reușit.” (Ecaterina M. Păun)
”Întreaga scriere este traversată de deznădejde, nesiguranță, dragoste neîmplinită și, mai presus de orice, de multe întrebări adresate sieși, la care poetul nu a găsit încă răspuns. De aceea, este foarte sugestiv numele volumului: "Șovăielnic". Alternarea ușoară, abia simțită și perpetuă între real și ireal, apoi metafore expresive dau poemului o identitate aparte.” (Cristi Chivu)
”O transcendere/ pendulare între lumea vegetală și cea a visului/ visării; este de remarcat subtilitatea versurilor; DVN ne demonstrează, și el, că scrisul poate reda o multitudine de posibilități magice lăsate de Dumnezeu creatorului de artă/ literatură; este un poet așezat, cu un stil format, care-i dezvăluie dragostea pentru scris; poezia sa este vie, plină de eros, ironie, dorință, melancolie, tristețe - ca o cărămidă în zidul unei catedrale.” (Anca Șerban Gaiu)
”Textele prezentate sunt marcate de o unitate ideatică și stilistică aparte în peisajul liric contemporan; structuri lirice clasice și complexe au fost și sunt bine asimilate, toate conducând către un mesaj bine articulat și, mai ales, original în toată desfășurarea sa; imaginile au un profund impact artistic și liric, autorul reușind să depășească prin prestația artistică absolut deosebită, drumuri (lirice!) deja bătute, sintagme deja expirate, atunci când vine vorba despre un sentiment atât de profund uman și înălțător mai ales, cum este iubirea; singura așteptare ar fi ieșirea dintr-o zonă clar definită, spre o mișcare interioară, care să îl arate reinventându-se atât pe sine, cât și discursul său liric - dar aceasta va veni, sigur, într-un alt timp al creației sale!” (Stela Iorga)
”Poeziile citite au toate ingredientele pentru a putea fi socotite bune; sunt imagini frumoase, instrumente de stil manevrate cu pricepere, iar lucrul acesta poate fi descoperit în fiecare vers; însă poate că tocmai această siguranță și forță a autorului este periculoasă pentru poeziile sale; există un risc al banalizării, care pândește la tot pasul, dar care, trebuie spus, nu produce până acum efecte.” (Tudor Neacșu)
* Vineri, 20 martie, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", de la ora 18,00, citește Anca Șerban Gaiu.
* Sâmbătă, 21 martie, de Ziua Internațională a Poeziei, Cenaclul "Noduri și Semne" va participa la spectacolul "Coffezie", organizat de Uniunea Scriitorilor - Filiala Sud-Est.
