Dezastrul din Spania, prin ochii unui regizor gălăţean. ”Imaginaţi-vă izolaţi, cu o mască de oxigen pe faţă, ştiind ce vă aşteaptă”

Dezastrul din Spania, prin ochii unui regizor gălăţean. ”Imaginaţi-vă izolaţi, cu o mască de oxigen pe faţă, ştiind ce vă aşteaptă”

Un oraş cu milioane de turişti în fiecare an, pustiu Plaça Sant Jaume (FOTO: Time Out Barcelona)
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)
1 comentariu

„Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că sunteţi întinşi pe un pat de spital, izolaţi de lume, cu o mască de oxigen pe faţă, şi ştiţi ce vă aşteaptă. Ştiţi că sunteţi foarte aproape de sfârşit, dar nu puteţi vorbi cu nimeni, nu puteţi atinge fata persoanelor iubite. Acestea sunt efectele virusului. Iar acum câteva zile a murit în Statele Unite un copil de 1 an, deci nu iartă pe nimeni”. Vi se pare răvăşitor? Terifiant? Este cruda realitate pe care ne-a descris-o gălăţeanul Andrei C. Grigoriu, care locuieşte în Spania de 15 ani şi este regizor de film. Vă oferim cutremurătoarea radiografie dezastrului din Spania pe care, la rugămintea noastră, gălățeanul a descris-o.

„Sună paradoxal, dar de fiecare dată când mă uit pe fereastră şi văd străzile pustii, simt că împreună vom ieşi victorioşi. Pustietatea, acea stare antinaturală pentru nişte fiinţe sociabile precum oamenii, este în momentul de faţă singurul vaccin împotriva coronavirusului.

Ignoraţi mesajele de pe reţelele de socializare care promovează ideea că “este doar o gripă” sau că “se vindeca 90 la sută dintre persoane”. Nu este doar o gripă. Da, se vindecă persoane, dar, în acelaşi timp, mor mii de oameni zilnic. Este periculos, este foarte contagios, şi este neplăcut. Staţi în casă, situaţia este foarte gravă şi se va înrăutăţi! 

În Spania mor, în medie, 800 de persoane zilnic. Din fericire, familia noastră nu a fost afectată, dar am prieteni care au rude sau alţi prieteni în stare critică. Nu pot vorbi cu ei, nu îi pot vedea. Au murit mii de bătrâni care nu au putut să îşi vadă nepoţii pentru ultima oară. Acel ultim drum cu ambulanţa a însemnat pentru ei începutul unei scurte perioade de chinuri groaznice, de suferinţă şi, într-un final, de moarte. Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că sunteţi întinşi pe un pat de spital, izolaţi de lume, cu o mască de oxigen pe faţă, şi ştiţi ce vă aşteaptă. Ştiţi că sunteţi foarte aproape de sfârşit, dar nu puteţi vorbi cu nimeni, nu puteţi atinge fata persoanelor iubite. Acestea sunt efectele virusului. Iar acum câteva zile a murit în Statele Unite un copil de 1 an, deci nu iartă pe nimeni.

Acum o săptămână, morga din Madrid a anunţat că este la capacitate maximă şi că nu are suficiente materiale de protecţie pentru toţi angajaţii săi. Toate cadavrele sunt acum duse într-o hală din centrul oraşului. Macabru, dar este cruda realitate. Ştiu că la televizor numărul deceselor apare doar ca o statistică, dar gândiţi-vă la zecile de mii de familii care acum suferă în toată lumea. Spitalele din marile oraşe din Spania operează la o capacitate de 200 la sută, şi deja, ca şi în Italia, trebuie să se decidă ce pacienţi se tratează şi ce pacienţi se lasă să moară. Nu există suficiente măşti de protecţie pentru medici, nu există suficiente măşti cu oxigen pentru pacienţi. Situaţia este critică.

Cu noi locuieşte şi bunica mea de 73 de ani, care suferă de insuficienţă respiratorie cronică. Dacă ia virusul, nici nu vrem să ne gândim la ce se va întâmpla. De trei săptămâni, de când stăm închişi în casă, trăim cu acest gând, şi deja ne-a provocat tuturor anxietate. Ştim ca virusul este foarte aproape de noi, este pretutindeni, şi o mică greşeală poate fi fatală. Un produs pe care a pus cineva mâna înainte să îl luăm noi. O clanţă. O balustradă. Un moment de neatenţie, şi totul se poate termina.

Şi ne aşteaptă şi un dezastru economic. Mulţi experţi prevăd o criză mai dură decât cea din 2008. Foarte mulţi o compară cu crash-ul din 1929 din Statele Unite. Mama mea are un restaurant mic pe care a trebuit să-l închidă. Era singura ei sursă de venit, dar care nu îi permitea să strângă aproape niciun ban lunar. Acum venitul ei este zero, şi nimeni nu ştie când se vor aplica măsurile aprobate de Guvern. Tatăl meu este în şomaj tehnic de o săptămână, şi nu se ştie până când va primi doar 70 la sută din salariu. Pe lângă frica de moarte, mai este şi incertitudinea zilei de mâine. Lumea nu a mai trecut printr-o tragedie de aşa proporţii din al Doilea Război Mondial.

România este într-o situaţie mult mai bună decât Spania şi Italia deoarece Guvernul a acţionat mult mai repede. Nu vă gândiţi că din acest motiv puteţi ieşi afară. Staţi în casă dacă vreţi să vă vedeţi prietenii cât mai curând. Staţi în casă, dacă nu vreţi să vă omorâţi bunicii. Staţi în casă, dacă nu vreţi să se prăbuşească economia întregii ţări. Staţi în casă, dacă vă pasă de medicii şi asistentele medicale care îşi riscă viaţa zilnic pentru noi toţi. Staţi în casă pentru persoanele iubite. Staţi în casă, ca să vă puteţi bucura de următoarea vacanţă. Staţi în casă, ca să putem ieşi cu toţii la o bere sau o cafea cu prietenii şi să ne putem îmbrăţişa cât mai curând.

Totul, absolut totul, depinde de fiecare dinte noi! Ieşiţi din casă doar pentru strictul necesar, şi cumpăraţi tot ce aveţi nevoie pentru două săptămâni. Suntem departe de final, vor veni săptămâni dificile, dar mergem pe calea cea bună. Gălăţeni, haideţi să golim toate locurile publice, pentru că doar pustietatea ne va salva", ne-a mărturisit gălăţeanul Andrei C. Grigoriu.

Sursa foto a imaginii şi mai multe fotografii din Barcelona: https://www.timeout.es

 

Citit 6207 ori Ultima modificare Joi, 02 Aprilie 2020 12:07

1 comentariu

  • postat de Joma Miercuri, 01 Aprilie 2020 14:37 86.124.203.*** Link la comentariu
    0
    9

    Gândiți-vă că nouă ne-a trebuit cam 3 săptămâni să ne dezmeticitim după incidentele din China și Italia, ca să luăm măsuri la nivel național. Dar deja era prea târziu, căci virusul a venit o dată cu cei care nu și-au asumat boala. Da, erau și asimptomatici, dar și cu simptome, însă când le-a venit rândul autorităților să "trieze" au mințit cu nerușinare în privința locului de unde au venit. Așa că ce lucru bun au făcut? Au mințit și se minte în continuare, în special la Nădlac, au îmbolnăvit și familiile lor de aiurea, de frica a 14 zile de carantină și izolare. Să nu mai zicem de spitale, la nivel național, că au fost prinse nepregătite. Gândiți-vă că acest virus e ca un război în care România e implicată, un război invizibil care ne-a prins foarte nepregătiți, fără "muniție" să luptăm, dar ducem încet-încet unul de "gherilă" cu ce avem. Eu unul, personal, ce am concluzionat în urma virusului :prima și prima oară se instalează o panica la nivel național fiindcă autoritățile nu sunt pregătite să gestioneze, oricât de zmei s-ar crede ei și nu informează corect populația. Măsurile s-au luat târziu și nu unde trebuia-vedeți cazurile din Suceava, unde persoanele din cadrele medicale implorau ajutor cu echipamente și cei cu covid19 erau pe străzi de parcă făceau numai în ciudă. Deasemenea, speculanții, nu au nici boala, nici Dumnezeu nici șef, deci, au făcut ce au vrut ei, fără sa ii întrebe nimeni nimic. După 2 săptămâni de căutări prin farmacii, am reușit sa găsesc o mască reutilizabilă la 15 lei. Așa e normal în stare de urgențe? Și se mai laudă și pe site-uri de vânzări. Apoi, mai sunt persoanele care sunt peste 65 de ani, care unii au probleme medicale și nu-și pot procura singuri alimente, medicamente, etc, cu ei ce facem? Îi aruncăm, că așa vrea tineretul frumos și liber? De când cu acest virus, a apărut o ușoară discriminare față de cei în vârstă venită din partea tinerilor, de parcă pensionarii au cerut să vină virusul în țară sau ar fi ei Matca. Da, este bun programul acela de la 11-13,ca să ii protejăm, dar nu să ne batem joc de ei. Am 31 de ani și când văd atitudinea generațiilor din urma mea, mă gândesc unde se greșește, dar deja știm cu toții unde. Am pretenții mari de la societate, o societate care se face ca ne vrea binele, dar ne lasă să murim cu zilele, fiindcă avem aceeași zicala mereu"Nu avem cu ce sau cine", deși posibilități au fost. Dacă nu pompa statul pe indivizii cu pensii speciale, poate acum aveam și noi măști, mănuși, combinezoane, atât în spitale cât și la farmacii. Să nu mai zic de noi spitale, dar deja visez/visăm prea frumos. Sănătate Gălățenilor, nu vă lăsați cu una cu două! Vom trece și peste asta!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.