Drumul spre Dantelărie trece şi prin Iaduri, trece/ după cum se vede (zilnic) prin Realul criminal.../ trece şi lungeşte timpul, vremea, suferinţa rece.../ mută omenirea toată... toată-n regnul animal!// Aşadar, se poate spune clar: „Adio (în vecie)/ doamnă Linişte!”... se pare că şi Cel de Sus (se) joacă/ de-a mijoarca şi de-a bâza tocmai în Dantelărie,/ şi (se) strâmbă creştineşte, şi se dă cu-alde papleacă!//... Uite, chiar aşa se-ntâmplă panarama democrată ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??! „Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ când f ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal/ ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd/ stă chiar ne/mărginirea următoare, stă-nchipuirea mea � ...

Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie! Aşa se-n ...

vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept, în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem, să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem, să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acu ...

Şi foarte-ncet (pe drumul mare)/ sau repede (pe drumul mic)/ tot întrebam pe fiecare,/ unde să caut şi să strig,/ unde o fi ascunsă, oare,/ ori unde s-ar putea să fie/ visarea mea tulburătoare,/ strania mea Dantelărie...(?!) Sigur că da... mi se răspunde... mai ai de căutat o clipă,/ mai ai de căutat o oră, un an, o viaţă, o vecie/... nu întreba, umblă întruna, atent, cu grijă, nu în pripă/... ce cauţi tu este o sfântă-devastatoare Simfonie/ de alb, de negru, mov, alba ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!... nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!... ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eu nu mai pot!... eu nu mai pot! Ţanţoş, viclean, triumfător,/ puneam des/cântece pe foc - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu ...

Sigur că da!... Cărarea spre Dantelărie-i anevoioasă, dar şi ademenitoare! Începe taman Atunci şi se termină taman Acolo, ca un semn de Uimire... de Resemnare! Cred că aşa poate să înceapă: „Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ (s)-au pogorât fiorii lianelor de ger,/ spre braţul meu de-o viaţă, ce căuta, stingher,/ virginitatea verde din frunzele fecunde!// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a-(mi) împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de că ...

(la mormântul ofițerului Romică Bălan - Respect!)Sigur că da... sigur că da:/ sunt chiar aici, cu moartea mea! hai, fiţi cu minte... şi nu fiţi/ aşa de trişti... staţi liniştiţi! Sigur că nu... sigur că nu:/ nici eu, nici el, nici ea, nici tu nu cred că trebuia să fim/ pe drumul cest spre ţintirim! Sigur că da... sigur că nu:/ unu-i atunci... altu-i acu...! e prea devreme? prea târziu?.../ nici voi nu ştiţi, nici eu nu ştiu! Sigur că nu... sigur că da:/ din viaţa lui, ...