Sus(uri) şi jos(uri) (nimic în mişcare)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Mă dau (din adânc) mai adânc... mi se pare

prea lung şi prea lacom cest jos vertical,

prea cinic şi gol să mai spun că nu doare

Uitarea rămasă năucă pe mal!

Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână

măcar de adio (răspuns la-ntrebare)...

Cobor... se aude Uitarea stăpână

eternă pe Tot ce-i Nimic în mişcare!

Mă sui (din înalt) mai înalt... mi se pare

o bestie strictă cest sus vertical:

n-aude, nu vede, nu cere iertare

Uitării rămase năucă pe mal!

Şi urc... (nu mai sunt orizonturi)... şi-i gata

ce-a fost, ce am fost in/util: o-ntâmplare

cu sus(uri) şi jos(uri)... cu una, cu alta...

Şi Tot ce rămâne-i Nimic în mişcare!

Citit 9184 ori Ultima modificare Marți, 31 Martie 2020 20:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.