Sigur că da!... sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"... Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?... Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru construirea celor mai simple şi eficiente capcane pentru potolirea foamei, dar şi pentru imaginaţia "intruşilor", cum sunt eu, de pildă!... Sigur că da, vreau şi încerc să merg aplecat, mult aplecat, chiar târâş... fiindcă-i foarte jos acoperişul... şi chiar înaintez de-a buşilea... şi parcă-i din ce în ce mai departe colţul cu paingi şi cu scrisori şi cu voci... şi parcă totul începe să se învârtă, să mă învârtă într-un carusel ameţitor, într-un vârtej temător şi in/explicabil... într-un fel de sarabandă copleşitoare... o zi, o săptămână, o lună, un an...!... şi o văd pe mama cum mă pregăteşte să plec la şcoală, în prima zi de şcoală...!... Da, sigur că da... caruselul se opreşte... sunt chiar în diedru... şi mi se fac ochii cât ochii de zimbru...!... Cum să nu-mi crească şi să-mi "explodeze" diametrul privirii când văd o carte uriaşă, o carte cum n-am mai văzut niciodată, nicăieri... o carte cu coperte groase, din pânză de sac... o carte pe care văd figura lui Ion Luca Caragiale, reliefată-n metal şi pe care citesc "MOMENTE ŞI SCHIŢE"? Şi Vladimir Ilici Lenin! Tot! Toată opera! Patruzeci de cărţi groase, rezistente, cu coperte din piele! Şi Iosif Visarionovici Stalin! La fel de mult, mare şi numeros!... Ore cine se ocupă cu atâta scriitură? După cum arată, toate volumele sunt citite din scoarţă-n scoarţă! Oare am să aflu vreodată cine se ocupă şi cine are timp cu această înţelepciune?... "Pe bune, fondul acestor Opere este excelent, dar punerea în practică a fost un dezastru!" - aud dinspre diedru, în limba rusă!... Şi iar caruselul! Ce vârtej, Doamne! Cu tot cu spaţiu şi cu tot cu timp! Cu tot cu mama şi cu bunica! Cu toţi cunoscuţii şi necunoscuţii! Cu toată Ne/Cunoaşterea, aşa, deodată!... Da, sigur că da! Simt o mână caldă pe umărul drept! Şi mă trezesc! E bunica Maria! Stă de vorbă cu femeia de peste gard, ţaţa Ioana! Îi spune că am fost cuminte şi că am dormit sub iederă! Un ceas şi jumate am dormit!... "Du-te acasă, că te aşteaptă mă-ta şi taică-tu!" - îmi zice bunica.
Şapte ani de vis! Şapte ani în vis! Odată şi odată, am să mă sui în Pod să văd dacă-i adevărat!
