Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost cu mintea nu ştiu unde, că ţi-a scăpat nu ştiu ce din vedere! Da, este bine să nu uiţi nimic, dar ştii, oare, ce-ţi trebuie? Ştii, oare, ce trebuie să nu uiţi? Eu pot să-ţi spun, da-i mai potrivit să înveţi singur, să (te) gândeşti cam ce fel de obiecte, cam ce fel de substantive materiale şi spirituale îţi sunt de folosinţă când te vei întâlni cu Zmeul, de pildă!
Când te vei întâlni cu Ileana, de pildă! Când vei da nas în nas cu madam Cotoroanţa, de exemplu! Când vei fi pus în situaţia de a-ţi argumenta prezenţa şi aplombul şi farmecul şi blândeţea şi fermitatea în faţa lui Făt-frumos, de exemplu! Ori când vei fi nevoit să participi la vro Viaţă, la vro Moarte, ori la amândouă, deodată! Dacă va trebui să învingi Renunţarea, ştii ce trebuie să ai şi să faci? Dacă va trebui să învingi Laşitatea, ce foloseşti? La ce apelezi, ce scoţi din buzunare, din traistă, din inimă, dacă nu vei putea respinge şi nu vei putea ocoli întâlnirea cu Fata Babei ori cu Fata Moşneagului?
Oare eşti destul de pregătit psihic şi fizic să stai de vorbă cu Vronski, „sinucigaşul” Annei Karenina? Ori să gavareşti cu criminalul inutil, Raskolnikov? Ori să stai la una rapidă cu tovarăşul idiot Mâşkin? Pe unde scoţi cămaşa, dacă vei fi obligat să te duelezi cu Lermontov? Ce te faci, dacă n-ai să-l poţi refuza pe Serghei Esenin la o votcă mare? Dacă, de pildă, trebuie să joci rolul lui Santiago, pescarul genial al lui Hemingway, ai acea curaj suficient, mai ales ştiind ce a păţit personajul în carte şi în film? Ai avea „tupeu” să spui că Santiago nu a prins peşte? Ce te faci, dacă la primul colţ dai bot în bot cu badea lupul, cel din viitoarea capră cu trei iezi, de pildă? Ai avea curaj să-l împuşti, dacă nu ai uitat puşca acasă? Sau l-ai lăsa în viaţă, uite-aşa, să aibă cine participa la poveste, să nu rămână copiii fără uimire, fără fabulosul copilăriei? Dacă te-ai întâlni cu capra vecinului, de pildă, ai aplica proverbul/blestemul, ori ai lăsa-o să trăiască, mai ales că-ţi va promite trei iezi şi pedepsirea exemplară a cumătrului lacom şi flămând? Şi, dincolo de toate acestea, eşti în stare să râzi şi să plângi în Adevăr? Sigur, nu pot crede că eşti în stare să iei cu tine tot ce-ţi trebuie! Sigur, este imposibil să nu uiţi chiar nimic la plecare! Poţi să uiţi orice! NUMAI SUFLETUL SĂ NU-L UIȚI NICIODATĂ!
