Ce auzi în troleibuze, în plimbare, între blocuri.../ decât searbede discuţii despre sex, „sarmale reci”? - N-au habar că şansa moare, că se programează şocuri/ şi că se politizează soarta vinului în beci!/... Patru rândunici pe sârmă am... că am furat o sârmă/ să mă spânzur de-o Idee, să mă leg de-un Suflet blând.../ însă am văzut că numai Dumnezeu Este la cârmă... şi – de-atâta venerare – nu mai ştiu să cred că Sînt!// [oare unde-o fi „Balada� ...

Sunt acasă, în casa părinţilor mei, în odaia cea micuţă, cu ferestruică înspre cel mai frumos Răsărit. Citesc pe-ndelete „Corbul” lui Edgar Allan Poe, în sublima traducere a lui Ştefan Augustin-Doinaş. Citesc acest poem al destrămării şi al descompunerii, al halucinaţiei şi al deznădăjduirii, al resemnării, dar şi al visării inexorabile... pentru că şi eu am avut o Lenore, cred că şi tu ai avut o Lenore, şi cred că şi el a avut o Lenore. Şi cred că fiecare a ...

Circul spre Bârlad. Pe drumuri lăturalnice, nu pe şosea. E mai bine prin colburi. Fiindcă merg per pedes, cum trimişii departe, să ducă veşti, să aducă veşti. Trec de Târgu Bujor. Deja am o zi şi o noapte (cu opririle pentru mas) de când m-am plecat din Galaţi. Mai am un orizont şi ajung la Vârlezi. Mai am o vale lungă şi-s la Crăieşti. Şi-s la Ghingheşti. Gata, mai am oleacă şi intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se ia ...

Da... uite-aşa scrie femeia asta frumoasă, în caietul cu linii paralele şi orizontale, Acolo, pe mirabila şi admirabila margine sudică a mijlocului dintre Moldova de sus şi Moldova de jos! uite-aşa: „Te rog să ierţi că nu te-am aşteptat/ şi am fugit cu-n fante de spatie,/ crezând că mă iubeşte până când/ m-oi dezbăra-ntru veci de poezie!// N-a fost aşa, cum am crezut... a fost/ o glumă proastă, o nenorocire,/ un vis urât...!... Numai nălţimea ta/ îmi poate-aduce pac ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"am găsit-o într-o călimară/ - aştepta nescrisă, aştepta dinspre nordul visului să vină/ cineva sau altă/cineva! şi să-i scoată sufletul afară,/ cât mai ţine (încă!) vremea ei, cât se mai aude orologiul/ prin parfumuri galbene din tei! prin parfumuri albe din salcâmii/ daţi în lacrămi de atâta dor pentru cine rabdă (cu tandreţe)/ în adâncul călimărilor! prin suave fire de lavandă,/ dumitriţe, crini tulburători ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă,însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]...ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă,dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobordin această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă,nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci...mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulăcând nu-nţelegeam ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"mi-aduc aminte: n-am ştiut/ că-i tot aici, dar nu se poate...!deci, aşa dar: nimic-nimic.../ puzderii de singurătate!mi-aduc aminte că n-am vrut/ să-nvăţ mulţime de păcate,că sunt primejdie, naiv/ legat cu mâinile la spate!mi-aduc aminte: ce adânc/ bătea un clopot să-mi aratecă doar aşa pot să rămân/ frumos cu visele curate!că doar aşa... dar nici aşa/ nimic nu-mi sare în bucate,nu-mi cade laptele-n păsat,/ nimic nu- ...

Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală! Citesc şi mă tăvălesc de râs pe dinăuntru şi pe dinafară: „nenorocitule cum îndrăzneşti tu boule să-mi ceri mie pământ după ce m-ai făcut de cacao c� ...