Eu sunt... eu sunt primul născut în Eden!nu-i nenea acela... nu-i tanti aceea!Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!vă rog... ascultaţi ce vă zic: fiecaremi-i sclav în vecie şi veşnic dator,la mine aveţi de plătit cu-nchinare!Doar mie mi-aveţi de nălţat (până cândsoseşte iertarea) şi imnuri şi odeşi alte des/cântece... toate, în cor:şi cefalopode, şi gasteropode!Şi sunt peste tot, pentru ...

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplarecând am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare,era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară,tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară -n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul carezicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!!Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină:i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vinăcei răi şi mulţ ...

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci? nu am VIITOR, fără tine!/ nu am DUMNEZEU! nu am LEGI! nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz! sunt IERI din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai ...

[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui fără adresă, trist şi într-o doară: păşeam aproape, veseli... dinspre deal se auzea oleacă de fanfară... şi vals parcă era... parcă era sosirea dimineţii la o nuntă, când se sfărâmă visul şi se văd corăbii cu nectar cum se scufundă...] [...şi rostogol de linişte-mprejur cu dezgătire-ncet amestecată... şi noi, aproape miri şi-aproape plânşi, voiam să se audă înc-o dată... să se întoarcă visele la ţăr ...

intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă vezi ce face ZERO la plural,şi TOT la singular să vezi ce face!ia loc - e-un univers fără cusur,egal cu sine: poate să încapăşi plus ş ...

(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept răsplată şi amintecă vanitatea-i fals şi bumerang -şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,să nu s-audă nicioda ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal/ ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd/ stă chiar ne/mărginirea următoare, stă-nchipuirea mea � ...

vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept, în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem, să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem, să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acu ...