[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui fără adresă, trist şi într-o doară: păşeam aproape, veseli... dinspre deal se auzea oleacă de fanfară... şi vals parcă era... parcă era sosirea dimineţii la o nuntă, când se sfărâmă visul şi se văd corăbii cu nectar cum se scufundă...] [...şi rostogol de linişte-mprejur cu dezgătire-ncet amestecată... şi noi, aproape miri şi-aproape plânşi, voiam să se audă înc-o dată... să se întoarcă visele la ţăr ...

intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă vezi ce face ZERO la plural,şi TOT la singular să vezi ce face!ia loc - e-un univers fără cusur,egal cu sine: poate să încapăşi plus ş ...

(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept răsplată şi amintecă vanitatea-i fals şi bumerang -şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,să nu s-audă nicioda ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal/ ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd/ stă chiar ne/mărginirea următoare, stă-nchipuirea mea � ...

vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept, în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem, să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem, să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acu ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!... nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!... ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eu nu mai pot!... eu nu mai pot! Ţanţoş, viclean, triumfător,/ puneam des/cântece pe foc - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu ...

(la mormântul ofițerului Romică Bălan - Respect!)Sigur că da... sigur că da:/ sunt chiar aici, cu moartea mea! hai, fiţi cu minte... şi nu fiţi/ aşa de trişti... staţi liniştiţi! Sigur că nu... sigur că nu:/ nici eu, nici el, nici ea, nici tu nu cred că trebuia să fim/ pe drumul cest spre ţintirim! Sigur că da... sigur că nu:/ unu-i atunci... altu-i acu...! e prea devreme? prea târziu?.../ nici voi nu ştiţi, nici eu nu ştiu! Sigur că nu... sigur că da:/ din viaţa lui, ...

Ai ostenit? nu-i vreme de hodină! nu te strâmba! cred că mai e puţin! mergi mai încet, dar mergi! vrei osanale? vrei rugăciune? vrei să mă închin? vrei temenele? vrei să te aplaud? ce? ai vro boală? (n)-ai altă ceva? dacă nu mergi, te dau în judecată ş-ai să primeşti pedeapsa cea mai grea: bătaie sfântă/silnică, pe viaţă, să nu mai uiţi: eşti scumpătatea mea !!! Te rog frumos: încearcă şi pricepe că (fără tine) n-am cum să ajung tocmai la capăt... hai, că ne ...