Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini acuma şi-atuncea - nu-i nimeni să vadă, s-audă/ cum LIMBA ROMÂNĂ MI-I CRUCEA!!! Sunt singur - biserica tace/ cu mâinile-ntinse spre mine şi-mi toarnă agheasmă pe rugă,/ din v ...

Moto: „nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i, plângeţi-l pe cel ce n-are/ moartea şi moldova lui”                                                          (Cezar Ivănescu) în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare � ...

Cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de Bune şi Carte, cu duhul nuielei mi-a dat dezvăţare/ de Rele şi Moarte! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii! Să merg şi s-aud cum se suie la Cer,/ cântând, ciocârlia, că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România! S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier, că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier! S-ascult cum se z ...

Moto: „vântură vântul vremelnice vămi,/ trec triste trireme tăindu-mă-n toată/ divina-mi dorire, daimonule... dă-mi/ secunda sărutului-– sclavă secantă”                                                                                     (Iolanda Cremene)salvează-mi sufletul spunându-i/ să-şi sece sfânta sublimare singură, simplă şi senină/ cum centrul cercului celest, care comandă-conce ...

Moto: „multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toate  niciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate”                                                              (Ştefan Augustin Doinaş) în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i trăirea mai uşoară şi dormirea/ plină cu visuri despre cel ...

te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu frunzişuri amare – să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi umeziţi de mirare !!!   te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne – să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis...şi rămâne !!!   te rog să mă chemi la o şoaptă/ de dus şi adus în aminte cum plânge – pe crucea iubirii – / poetul golit de cuvinte !!!   te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână săpată – o viaţă ...

Încă ne mai rugăm pentru Trupul şi pentru Sufletul roabei tale, Candoarea! Încă ne mai rugăm pentru că mai suflă, mai lăcrămează şi mai nădăjduieşte prin Omenirea gunoaielor şi printre gunoaiele Omenirii, mai crede în interzicerea Nesimţirii şi ameninţării cu Nesimţirea, mai are curaj să stea pe marginea Drumului şi să ceară Consideraţiunea alergătorilor înspre Nicăieri!   Încă ne mai rugăm şi mai aprindem o lumânare pentru întoarcerea Candorii în Univers ...

ieri - în toiul dimineţii - era câte pe ce să trec de la vorbe la fapte când mergeam de pe partea asta spre partea cealaltă şi era să mă calce tramvaiul 7!!! ieri - în jurul amiezii - era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă când mergeam de pe partea cealaltă spre partea asta şi era să mă calce autobuzul 9!!! ieri - lângă pragul serii - era câte pe ce să trec într-un fel de înapoi când mergeam de pe partea asta spre aceeaşi parte şi era să mă calce domnul 7,62!!! i ...

uite: din punct de vedere al ochilor mei învinşi de lumină pe deal şi pe vale – regina răsare apusă mereu şi vine pe prispă, să stăm la taclale !!! şi uite: din punct de vedere al ochilor ei la fel de înalţi în lumină adâncă – sunt regele orb şi sărac şi închis într-o clipă murdară şi stearpă şi stâncă !!! şi stăm la taclale: ce faci? - zice ea. nu văd ce mai fac! - zic aşa - şi mi-i frică – ce fel de regină mi-a dat dumnezeu, şi ce noapte de dans!... ...

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele – nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece – cu praştia blestemată a copilăriei le-am întrerupt când credeam că sunt cel mai viteaz şi voinic, dar cel mai prost din cei de asupra şi dedesubt !!!   când mă văd, păsările se scad şi ies din cântece şi intră ...