lăsaţi psihiatrii să vină la mine – sunt plini cu defecte, vorbesc de pe deal, vorbesc de pe vale, fac frumos, fac urât: unul se crede Napoleon, altul se crede Hanibal (!) unul strigă la altul: io-s Ştefan cel Mare (!) altul strigă la unul: io-s Ion Vodă cel Cumplit (!) unul se consideră Gina Lollobrigida (!) altul zice că-i gaz metan(!) altul zice că-i chibrit (!)   câte strigăte şi ziceri naţionale – şi câtă sănătate şade pe fiecare cap de locuitor când orice psi ...

(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!) (!) am visat că mergi şi tu cu mine/ – [la plecare (mâine)-am să te strig] – şi, aşa, să nu rămână singur,/ vom lua cu noi şi carul mic (!) (!) o să vadă lumea două care/ scârţâind încet, pe ca ...

(!) desenează fluturi pe asfalt/ – fluturi mulţi, cu cretă colorată – şi-i descântă şi le spune cum,/ când şi unde au mai fost odată şi-au trăit şi au murit frumos,/ fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt/ liniştiri, chiar dacă-s mai puţine cantilene, lăcrămări şi-uimiri/ printre mâini întinse-n fluturare de batiste şi năframe când/ trenu-i gata-n gări despărţitoare (!)   (!) desenează fluturi pe asfalt/ – pentru toţi sărmanii des ...

(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, iar din tăcerea şi uimirea mea să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă – şi, mâine, nou-născut, să se aprindă (!)   (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos – numai aşa des/facerea lumini ...

era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul resemnării de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret că m-am luat la trântă cu făt-frumos când zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plai şi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai.   cică numai fluierul de os ori fluierul de soc pot a trece cuvântul pentru care mă rog să nu ...

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară) - tu ştii că pot, eu ştiu că şi tu poţi (!) (!) sărută mâna STÂNGĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale - eşti viu şi tot şi ai o MAMĂ-NTREAGĂ, şi nu există deal fără de vale, şi nu există ...

(!) nimica nou despre viaţă şi despre moarte chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă (!) (!) de unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă (?) (!) de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de ce nu ninge (?) (!) de când şi până când sunt plin cu începuturi exact când vine sfârşitul şi mă-nvinge (?) (!) exact când am foarte mult de scris, vine şi-mi răstoarnă călimara cu cerneală (!) (!) exact când ...

(!) nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată - totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o - mai de mult - pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie că sunt crud fără regrete şi-ntristare, după - altfel... ce rost, ce haz şi ce temei să caut PUNCTUL şi să se-ntrerupă (?!) (!) îmi pare rău c-a fost otrava rea - doar i-am rugat pe toţi să fie bună: pe toţi otrăvitorii c ...

stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu - oricând şi oriunde... se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă - se închină mai frumos decât sora ei, viaţa - viaţa aceasta părelnică şi deşartă iat-o, se roagă pentru mine, nu-mi dă nici o atenţie, nici măcar nu-mi răspunde la salutul plin cu tandreţe şi respect, cu dulce şi amar îi desluşesc vorbele rugăci ...

(!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când - în pururea - ca tine/ nu-i nici marea cea mai mare (?) (!) vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată! - dacă n-are ce să facă,/ stă-n pustiu şi bate vântul - ...