Sunt bulgărul acela – cred că-l ştii – rostogolit în jurul firii tale când timpul meu – tic-tac, tac-tic – bătea ca un pui strâmb, cu aripi inegale! Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşi departe, fără ploaie şi zăpadă, să mă usuc, să fiu biet lut uitat, că n-ai s-azvârli cu mine niciodată – şi-acuma stau pierdut în calea ta şi-aştept să se audă, să se vadă! Sunt bulgărul acest, pe care-l calci şi îl azvârli, frumoaso, după mine, când sar în raiul ...

nu ştiu să fac nimica, nici măcar/ un fir de umbră n-astă grea lumină – aşa-s de gol şi şters, naiv şi-abstract,/ steaua mi-a fost banală şi puţină   n-am priceput să mă înham la timp,/ la vreme şi la câte şi mai câte n-au haz şi rost, nu au nici dumnezeu/ şi mă urăsc fiindcă sunt urâte   n-am învăţat deloc să fiu viclean/ printre vicleni, să zic ce (nu) mă doare în lumea lui „se poate şi aşa”,/ „trăiască lenea” şi „care pe care”   n-am î ...

şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept – fără preget – / să vină trenul cu mătăsuri – iar trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri   să vină trenul cu mătăsuri/ pentru gătire de mireasă visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă, până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele...şi până la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate do ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!...nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!...ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eu nu mai pot!...eu nu mai pot! Ţanţoş, viclean, triumfător,/ puneam des/cântece pe foc – şi printre plânsuri (te)-auzeam: ...

Stau aşa, cu inima-ntr-o parte/ şi mă uit la cer şi înţeleg ce se petrecea la începuturi,/ când ştiam descântecul de melc şi gândeam mai repede la tine,/ uite-aşa, cu capul pe genunchi – şi era frumoasă supărarea/ genelor în formă de triunghi !!!   Stau aşa – clepsidră fără vreme/ şi statuie fără timp şi rost, dar aud cum clocoteşte viaţa/ sub dispreţul preţului de cost şi încet-încet mi-aduc aminte/ cum scriam cu degetul pe drum – draga mea cutie de vioar ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare - era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat, şi v-aţi găsitelea, şi noapte bună, şi căderea din vis în păcat, şi valsul dimineţii pe picioare de plai! Apoi... a început să plouă. ...

Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract � ...

zic mereu că nu am o clipită că nu am cerneală şi cuvânt să-i răspund ca unei copilandre triste de la cer până-n pământ cred că ştie care-i adevărul ştie că-s pierdut că-s mincinos ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă sub lumina geamului din jos poate fug din ceastă rătăcire şi din valma cestui labirint poate-mi sui o lacrămă pe iris şi mă dau bătut şi nu mai mint frică mi-i c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi hai să căutăm copilăria UNDE AM UIT ...

HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA unde am uitat-o într-o zi frică am c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi plânge în tăcere am visat-o chiar în noaptea asta de acum seara stă cu nimenea pe prispă ziua umblă singură pe drum poart-aceeaşi rochie de stambă merge tot cu ghetele pe dos duce vaca oile să pască şi se roagă pentru noi frumos a strigat încolo şi încoace din salcâm din măr şi din cais vorbă dulce a trimis prin păsări multe epistolii a trimis (Din colecţ ...

E mâine, Mamă... parcă ieri era un astăzi... dimpreună... dar nici gândul nu mă ducea să văd în locul tău cenuşa unui vis înflăcărându-l, înflăcărându-mi timpul până când începe punctul pregătit să vină în drumul meu, să-i spun şi să-i arăt cum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină! E mâine, Mamă... dar tu nu mai vii măcar aşa, o clipă, la fereastră, să vezi şi să auzi cum lacrămi curg din ochii lumânării, pe zăvastră, să vezi şi să auzi cum te aşte ...