Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu OTRAVĂ DELICATĂ - totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o, mai de mult, pe toată - şi LACOM ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie că sunt CRUD fără regrete şi-ntristare, DUPĂ - altfel... ce rost, ce haz şi ce temei să caut PUNCTUL şi să se-ntrerupă (?!) (!) îmi pare rău c-a fost otrava REA - doar i-am ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) dacă vrei să faci din mine/ altceva decât ce sunt,fă-mă, uite-aşa, cât bobul/ unui grâu, să mă ascundsub această arătură,/ sub această ţărnă sfântă,unde mâini necunoscute/ bat din palme şi descântă,leagănă şi cheamă ploaia/ şi se roagă să cresc mare,bun (şi eu) măcar o dată/ pentru cea secerătoarede la marginea-ntâmplării,/ din lungimea unui visdinspre care vii la mine,/ despre care nu am scrisnici mă ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu -oricând şi oriunde... se duce şi se cruceştepentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu!iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă -se închină mai frumos decât sora ei,viaţa - viaţa aceasta părelnică şi deşartă!iat-o, se roagă pentru mine, nu-mi dă nici o atenţie, nici măcarnu-mi răspunde la salutulplin cu tandreţe şi respect, cu d ...

"Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) în CARUSEL, de-atunci, de la-nceputuri -aşa se spune şi aşa se crede -"ȘI NU-I, ȘI E" - cum strigă Eminescu,Eschil, Homer, Socrate, Arhimede,cum strig şi eu - vremelnicul - întruna,viteaz şi laş, naiv şi laolaltăcu toţi, cu toate - însă mă-nconjoarăsingurătatea ASTA şi CEALALTĂ (!)(!) și ce vârtej, ce dans, ce ameţealămă ţin legat - da-mi dau şi dezlegare -mă dau la dus şi-ntors până începeprezenţa SARABANDEI următoare ...

Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"... pentru totdeauna!... Sigur că da, mă sui spre hotar! Aşa i se zice acestei culmi de coastă, acestei zări de fiecare Răsărire!... Acestui drum misterios, care desparte răzeşimea celui Rădeşti de răzeşimea cestui Zimbru! ...

Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa... şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu omul ăsta, chiar dacă-i femeie! Mi se pare că Înaintea unei femei poate fi mult mai grozavă decât Înaintea unui bărbat!... Dar, iată, nu mi se permite! Cum atunci, în vis! În primul meu vi ...

Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată) încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?... De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?... Cine mi-a vârât în Comitetul Central că "Toate drumurile duc la bunica Maria"?... Parcă nişte deştepţi daţi prin ciur şi prin dârmon ziceau că "Toate drumurile duc la Roma"!... Şi un poet român (Miron Radu Par ...

Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

"Cele mai triste poezii rămase tablou" Cred că observi cum se uită la mine cuvinteledin lăstărişul sihlei în care dormşi (nu) mi se pare că visez uniform-acceleratîntr-un timp rectiliniu şi uniform,după cum se pricepe să-(mi) bată inimaputregăioasă şi plictisită de stat,după cum înţelege să (nu) mai cântepăsărimea cea de toate zilele şi nopţile melefrânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde! Cred că observi cum se îndepărtează de mineşi nici măcar nu se uită ...