Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche, să-l caut şi să-l felicit şi să-l cinstesc pentru minunăţiile sale scrise, pentru curajul său şi pentru perseverarea sa diabolică! Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ! Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă Cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) despre fata asta nu am scris niciodată -doamne, ce făptură frumoasă! -când o văd, nu mai am cuvinte,nu mai am inimă, îmi cade luna pe casă (!)(!) pe fata asta au iubit-o foarte mulţi -care mai de care mai fraudulos! -nu ştiu de ce îmi place fata asta -prietenii râd şi spun că am mâncat de pe jos (!)(!) nu am făcut dragoste cu fata asta -jur pe căruţă, pe cotigă, pe săniişi chiar pe sufletul meu de piatră nestema ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) hai, sui în caleaşcă... să mergem departe,din zori până-n seară, ş-apoi până-n zori,departe de viaţă, departe de moarte,departe de-o mie şi una de ori (!)(!) hai, uite cum caii vor drum şi plecare,cum scurmă în rouă potcoavele, cums-aude lumina sub roţi, cum răsaredepartele nostru de-atunci pân-acum (!)(!) hai, uite cum vine cu noi ziua toată,cum vine cu noi toată noaptea, cum vinetot timpul, tot spaţiul, tot tot ...

Multe, foarte multe pagini are scrisoarea domnului Prepeleac. Şi nici una nu-i plictisitoare. Am spus, deşi este excesivă în naivităţi, rugămintea de a o publica mi se pare firească. Astăzi este imposibil sau greu de aflat un asemenea om. Astăzi instalaţiile "iubirii" fiind automatizate/automate, principiile/dimensiunile "apropierii" fiind studiate în laboratoarele în care se prăsesc alde "metal" şi "turbo", alde "franchenstein" şi "tralala", un om cum cred că-i domnul Măzăric ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii finale" (!) ce minunat - să stai pe marginea uităriide nicăieri şi de acum şi de atunci,şi să spui plânsuri printre gene ambigene,din suflet mult şi din irisuri foarte lungi (!)(!) irisuri lungi şi verzi şi negre şi păcate,irisuri smulse din uitare până cândtot ce se vede-i ofilit şi n-are undesă se ascundă... şi rămâne lăcrămând (!)(!) s-aude spaţiul cum dă timpul înainte,s-aude timpul cum dă spaţiul înapoi,şi eu aud, şi ...

Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală... dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel nu-mi pot explica de unde izvorăsc straniul, naivitatea, angoasa... dar şi frumuseţea gândurilor şi propozi ...

Da, Niculino, vino cu bomfaierul, că nu se mai poate cu fotbalistul meu plin de cuburi şi pătrate musculare! Musculos şi deştept! Şi ce exprimare: deltoid la spate! pectoral la piept! femur la picior!... Hai, Niculino, ia-l din jurul meu, ia-l, că nu ştiu ce-i fac!... Zi şi tu, Niculino, cum să-l re/prezint mamei pe acest sărit, pe acest nătăfleţ cu crampoane, pe acest pasteurizat, pe acest accidentat la muşchi şi neted la encefal? Aşa se comportă şi aşa vorbeşte unul care z ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cântam la mierlă, şi cântam la turturică,şi la cinteză - ce frumos şi mult cântam! -şi tu - departe, într-o casă foarte mică -tot aşteptai şi tot visai să vin la geammăcar o dată, şi să-ţi cânt din păsări rare,din păsări dese, lire, drepte, strâmbe, lungi,şi să le dai de cuib, de cer, la fiecare,şi mie-un pic de-acum, mai repede, atunci (!)(!) pleca pădurea să se laude cu mine,umbla prin codri să se afl ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) aud şi văd: sunt gata, de-acum, acestea toate –şi cele-n întuneric, şi cele luminate –de pleci, să iei lumina, s-o duci la început,pe marginea iubirii şi-a primului sărut (!) (!) și e păcat de-a pururi s-o laşi în singurare,aici, şi fără cruce, şi fără lumânare –cui să-i mai bată-n iris şi-n noapte şi-n fereşti,şi ce să-mi mai arate, de-acum, dacă nu eşti (?!) (!) plecarea ta o smulge din rost şi din ...

Eu, Florentina Tutun, în anul trei la liceul "Sfânta Filofteia", am spus că-i mai acord o şansă amicului meu ? Am spus! Mi-a promis că citeşte codul manierelor elegante? Mi-a promis! A zis c-o să fie atent cu mine, mai atent chiar decât Nabucodonosor cu Semiramida? A zis! I-am jurat mamei că o să fac şi o să dreg, numai să fie şi ea mulţumită sufleteşte de izbânda mea sentimentală? I-am jurat!... Sigur că da!... Aşadar, iată-mă pe stradă, iar, cu sportivul meu automat, l ...