Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! sa ...

Din colecția „Cele mai adevărate poezii rămase tablou” Motto: "LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA"                                                       [Nichita Stănescu] nimic nu poate fi mai TRIST/ decât un SFÂNT plecat DEPARTE,nimic nu poate fi mai SFÂNT/ decât un TRIST suit în CARTE,nimic nu poate fi mai DOR/ decât un OM lângă FÂNTÂNĂcând scoate APĂ pentru cei/ care vorbesc LIMBA ROMÂNĂ,care vorbesc şi care scriu/ ...

Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!... Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici  liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în faţa mea!... Iată, pădurea de salcâmi este din ce în ce mai puţină! şi face foarte puţine flori! doar aşa, de aducere aminte! şi face păsări mai puţine decât flori! doar aşa, să aibă c ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) acorduri, alb, timp stat, extaz - operă vieîn piruete şi-n volute, uimitor,silabisind zădărnicii şi poezie:mi/re/la/sol... sol/la/re/mi... în "la" minor (!)(!) și pregătiri!... ce pregătiri!... o viaţă toată,corăbii simple, balerine - pot să credc-"a fost odată" n-a fost, încă, nici o datărăscolitor, aşa, tăcând şi menuet (!)(!) și ce mai stă sfârşitul albului şi-aşteaptăsă-nceapă cântul, să se bu ...

O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături? dacă vrea doar să încerce rezistenţa la frângere a sufletului meu controlat de naivitate? dacă vrea numai să-mi verifice alura de îndrăgostit lulea şi, apoi, să-mi facă sâc!? dacă vrea numai să vadă cum îmi stă răvă ...

Sigur că da! fiecare grup se opreşte în jurul pianului şi chiar aude: "cu ochii mei de patru iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../ troia mă-nvaţă astăzi cum-se-cade/ să nu ucid sonata nimănui!"... Şi chiar aude, pentru că pianul cântă! pentru că la pian cântă cine vrea dintre trecători! cine vrea, cântă! sau, pasămite, încearcă să cânte! şi cum mă-sa să nu te cruceşti? cum să nu te minunezi?... Acordurile pianului (mai înalte ori mai joase, profesionist ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) de când aştept să moldo/vin acasă, în moldo/vremea noastră cu opinci, unde s-aude moldo/iarna lungă: eu ning, tu ningi (încet) eu ning, tu ningi. mereu visez că voi găsi acolo (numai acolo) sanie şi cal, să lunecăm (de tot) spre moldo/vară, spre cercul nostru strâmb, extemporal, spre tot ce poate (azi) să mai însemne atunci, odată, veşnic, moldo/ieri - aici şi-acum suntem striviţi cu ceasuri mânate-n în gol ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) faceţi linişte, doamnelor şi domnilor,vă rog frumos, faceţi linişte şi veniţi mai aproape,veniţi cât mai aproape unul de altul,veniţi şi staţi cât mai aproape unii de alţii,vă rog să staţi, măcar acum, robi lângă roabe -acest spectacol este ultimul,ultimul din tot adâncul şi din tot înaltul,ultimul din viaţa dumneavoastră -veniţi chiar acum, nu aveţi nimic de câştigat,dar puteţi pierde ce (nu) aşteaptă ...

Sunt în Londra. Nu contează secunda, minutul, ora, ziua, săptămâna, luna, anul!... Aceste componente/dimensiuni ale timpului, inclusiv timpul, sunt nişte convenţii mizerabile şi fatale. Şi care privesc, zice-se, rolul şi rostul Universului pe Pământ şi al Pământului în Univers. Mă rog, aşa o fi, nu mă pot pune de-a doua cu Stephen Hawking, unul dintre cei mai deştepţi fizicieni de la Einstein, încoace! Aceste convenţii nu-mi pot pune piedică admirării în faţa şi în m ...

Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea. Cred că n-am văzut niciodată un zmeu aşa de grăbit şi de înspăimântat. Zadarnic se dă peste cap, că tot nu poate ieşi din starea de aproape om. Şi doar l-am avertizat să rămână ceea ce este din şi prin naştere! l-am avertizat c� ...