Citesc cu stupoare declaraţiile Ecaterinei Andronescu - fostul ministru al Educaţiei, botezată atât de plastic Abramburica, cea care printre altele a distrus învăţământul profesional în România şi care e acum "în cărţi" pentru şefia aceluiaşi minister. Dar şi declaraţiile de pe o pagină de socializare a unui fost deputat PMP, Gelu Vişan, care pe vremea când lucra în învăţământ a fost acuzat de o elevă că a bătut-o şi apoi a violat-o. Ambii susţin că protestatarii veniţi din alte judeţe la Bucureşti au fost plătiţi fie de primari, fie de "ofiţeri acoperiţi, care chiar ei plătesc autocarele, alături de turnători şi alţi atârnători ai serviciilor", după cum notează Vişan, care a ajuns să fie citat şi de Sputnik, în Rusia. "România va fi în această seară ţinta unei lovituri de stat a neomarxiştilor şi a Statului Paralel", mai spune Vişan. Mă întreb cum o fi reuşit să doarmă astă-noapte, după ce i-a văzut pe cei în jur de optzeci de mii de protestatari din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării că s-au întors cuminţi acasă, fără să fi "ciufulit" măcar vreun politician.
Citesc aceste afirmaţii abracadabrante (ca să rimeze cu Abramburica) şi-mi râd în barbă. Personal cunosc câţiva gălăţeni care au fost sâmbătă seara la Bucureşti. Sunt oameni cu facultate, cu profesii liberale, genul care citesc mult în timpul liber, ascultă rock şi poartă tricouri cu inscripţia "The day we give in is the day we die". Mai mult decât atât, printre prietenii mei virtuali, care au postat fotografii cu ei la protest sunt nişte oameni cu diplome, cărţi publicate, doctorate luate pe bune, nu plagiate, oameni care nu fac politică, dar asta nu înseamnă că nu-i interesează fenomenul, că nu văd cu propriii ochi modul în care corupţii au călcat în picioare Justiţia. Sunt oameni cu ştaif, dar n-au vile, locuiesc în apartamente modeste şi şi-ar dori ca lucrurile să meargă bine în ţara lor, nu să fie şpăguiţi de cine ştie ce "puteri oculte" din "statul paralel".
Râd în barbă, pentru că disperarea cu care politicienii au început să debiteze elucubraţii demne de spitalul de psihiatrie îmi arată că au început să se teamă de forţa celor care urmează să mai iasă în stradă iar.
