Mergeau în şir indian, mama, apoi copilul şi la urmă capul familiei, lăsând în urma lor o dâră de gunoi: un ambalaj, o hârtie şi, la urmă, o pungă goală. Tocmai ieşiseră din farmacie, aşa că s-au grăbit să se lepede de cele netrebuincioase. Le-au azvârlit în urma lor direct pe trotuar, fără ca măcar să caute din priviri vreun coş de gunoi. „Hei, v-aţi pierdut ceva!”, a strigat, în urma lor, ironic, un cetăţean. Femeia nici nu s-a sinchisit, copilul a întors capul, pentru o clipă, curios, iar tatăl l-a privit crunt, de parcă tocmai i s-ar fi încălcat un drept câştigat. Cetăţeanul a tăcut. O pală de vânt iscată a dus mai departe gunoaiele…
Mai că m-am întristat! Poate că familia le lăsase special, în urmă, precum „Hänsel und Gretel”, ca să-şi recunoască drumul înapoi la farmacie. Glumesc amar, desigur. Şi mă gândesc la vecinul care, în fiecare dimineaţă, se osteneşte să cureţe de gunoaie petecul de grădiniţă pe care-l îngrijeşte de drag, ca să-i fie frumos în faţa geamului. Nici măcar nu-i îngrădit, nu şi-a pus zarzavaturi, precum alţii care au luat în stăpânire spaţiul verde al blocului! Doar câteva plăntuţe, şi-un arbust. Pe care, în fiecare noapte, le umplu gunoaiele – pet-uri, hârtii, pungi şi punguliţe de gunoi azvârlite direct pe fereastră. De cine? De gospodari revoltaţi cărora oraşul acesta împuţit şi murdar le pute! Şi care s-ar aştepta ca Primăria, sau cine ştie ce altă autoritate, să vină din urma fiecăruia, cu un aspirator magic, şi să adune toată mizeria. Inclusiv pe cea lăsată de odoraşul de companie, mizerie pe care e sub demnitatea lor să o adune.
Hai să fim sinceri! Nu există groapă săpată sau surpată prin Galaţi pe care să n-o umplem, cât de repede putem, cu gunoaie! Gunoaie s-au aruncat şi peste gardul menit să protejeze Cavoul Roman, gunoaie s-au azvârlit şi prin plasa ruptă care proteja Poarta Turcească. De gunoaie e plin şi Palatul Gheorghiu!
Dâre de gunoi rămân, din păcate, şi în jurul investiţiilor menite să schimbe faţa oraşului. Zona din jurul parcării de la Ancora e dezolantă! Iar în Ţiglina II se construieşte o frumoasă arteră cu locuri de parcare pe lângă cazematele de garaje. De ce? Pentru că se poate să lăsăm mereu în urma noastră o dâră de neglijenţă. Aşa suntem noi. Orice am face, nu ne putem abţine să lăsăm în urmă şi-o dâră de gunoi.
