În Piaţa Centrală, în staţia de autobuz, două cupluri prietene sparg seminţe şi scuipă, senine, cojile în stânga şi-n dreapta, în timp ce aşteptau mijlocul de transport de care aveau nevoie (este posibil ca plăcerea lor să fi continuat şi-n autobuz sau tramvai). Pe strada Siderurgiştilor, o tânără coafată şi îmbrăcată elegant goleşte scrumiera maşinii în parcare, la doi paşi de coşul de gunoi montat pe marginea trotuarului. Pe aceeaşi stradă, un tânăr aruncă un chiştoc aprins în spaţiul verde din zona blocurilor D6-D8. Un copil, încurajat de mama sa, aruncă ambalajul unei îngheţate pe trotuarul străzii Domnească, la doar câţiva paşi de coşul de gunoi. Sunt doar câteva dintre imaginile pe care le-am surprins pe 1 mai, în Galaţi. Imaginea nesimţirii noastre, de altfel, în toată „splendoarea” ei. La toate acestea, mai pot adăuga câteva scări de bloc din oraş, transformate în tomberon de către cei cărora le lipsesc cei şapte ani de acasă, care lasă în urma lor, după câteva ore de socializare, chiştoace, coji de seminţe, pahare de unică folosinţă şi ambalaje cât cuprinde.
Urlăm din toţi rărunchii că vrem o ţară ca afară, ne plângem că oraşul arată urât, că nu trăim într-o urbe modernă şi civilizată, dar nu suntem capabili să facem câteva mici schimbări în atitudinea noastră şi în comportament, care pot crea în lanţ efecte spectaculoase. Continuăm să ne dispreţuim pe noi înşine (fără ca măcar să bănuim asta), să ne dispreţuim oraşul şi să ne denigrăm ţara cu fiecare chiştoc, ambalaj sau PET aruncat la voia întâmplării, în cu totul alte locuri decât cele special amenajate pentru colectarea deşeurilor.
Continuăm să ne facem de râs cu fiecare comentariu pe reţelele de socializare în care spunem, cu dezgust, că România este o ţară oribilă, uitând, de fapt, că doar oamenii o fac să arate aşa. Continuăm să lovim în ţara noastră când mergem peste hotare şi le povestim străinilor, cu patos, cât de înapoiaţi suntem, cât de mizerabile sunt oraşele noastre şi multe alte răutăţi.
În stradă, s-a strigat, printre altele, că schimbarea începe cu noi, cu fiecare dintre noi. Acelaşi îndemn a devenit viral pe Facebook şi a fost distribuit, asumat şi parafrazat de zeci de mii de gălăţeni, poate. Imaginea nesimţirii noastre spune, însă, cu totul altceva...
