Chiar în timp ce atenţia opiniei publice este ţinută captivă cu interminabile discuţii despre corupţie şi despre gafele de vorbire ale premierului Dăncilă, un dezastru de amploare macină şi pe tăcute şi iremediabil societatea românească. Este vorba despre scăderea constantă a natalităţii şi de menţinerea ratei mortalităţii la unul dintre cele mai ridicate nivele din Europa. Ultimul sondaj Eurostat arată că, anul trecut, în Uniunea Europeană (UE), numărul deceselor a fost cu 200.000 mai mare decât cel al naşterilor. Cu toate acestea, când s-a tras linia, populaţia totală a UE era cu 1,1 milioane de locuitori mai mare la 1 ianuarie 2018 faţă de începutul lui 2017. Diferenţa se explică prin migranţii care au venit în Europa, anul trecut. În timp ce ţările dezvoltate sunt astfel salvate, din punct de vedere numeric, de migraţie, România este îngropată şi mai rău, de acelaşi fenomen, doar că în sens invers. Astfel, din ţara noastră încă se migrează masiv, iar cei care pleacă sunt, în mare parte, tineri. Rămân în urmă vârstnicii, fapt ce creşte semnificativ presiunea pusă pe un sistem de pensii şi pe unul de sănătate şi aşa fragile.
Coborând la nivel local, situaţia este şi mai gri. În judeţul Galaţi, doar în ultimii cinci ani, numărul naşterilor a fost cu 10.000 mai mic decât cel al deceselor înregistrate. Populaţia judeţului a scăzut însă şi mai mult, dacă ţinem seama de plecarea multor gălăţeni la muncă în străinătate. Cel mai dezolant tablou al depopulării poate fi văzut în multe din satele gălăţene. Porţiuni întregi din comunităţi rurale odată înfloritoare sunt acum aproape părăsite, iar casele bătrâneşti aproape prăbuşite abia dacă se mai zăresc printre buruienile crescute nestingherite. Niciunul dintre guvernele care s-au perindat prin România în ultimii 28 de ani nu a mişcat măcar un deget pentru a stopa acest fenomen. Din contră, prin tolerarea şi complicitatea la jaful naţional, nu au făcut decât să descurajeze natalitatea şi să îi determine pe mult prea mulţi să plece peste hotare.
