De vreo două săptămâni mă tot hlizesc şi eu de ingeniozitatea românilor, care au transcris în fel şi chip mesajul de pe plăcuţa de înmatriculare venită tocmai din Suedia. Toată povestea a devenit mai populară decât un hit de vară şi umple postările şi distribuirile de pe reţelele de socializare.
Ne distrăm cu frenezie de ultimele inovaţii în materie de recoltat câmpul sau de cosit iarba, de "minunile" apărute pe pălăriile de floarea soarelui, chiar şi de un nou trend în design-ul alimentar. Alături de ultimele gafe ale premierului Dăncilă, mesajul care ne întâmpină pe la toate colţurile, mai mult sau mai puţin virtuale, pare să ne fi răcorit cumva pe unii şi pe alţii de năduful în care ne ducem traiul în ultimul timp. Acum nu-l mai avem pe Ceauşescu ca să facem băşcălie, dar ne descurcăm de minune cu Viorica, iar faptul că acum putem fi foarte slobozi la gură nu pare să ştirbească cu nimic savoarea de a îndruga vrute şi nevrute.
E drept, în stările de mare tensiune, râsul e un câştig. E vehiculul cu care ne eliberăm de răul din noi şi, dacă ne luăm după antici, sperăm să schimbăm moravurile. Dar să nu ne facem iluzii, nu şi în clasa politică. Prin urmare, râsul nu-i a bună. Ne face să mai uităm de griji, dar nu ne şi salvează. Niciun politician n-o să renunţe la funcţia din care se poate înfrupta din banii noştri, chiar dacă ne-am înmatricula toţi maşinile după acelaşi model. Din nefericire, chestiile mai serioase, precum campania "Fără penali în funcţii publice" nu au aceeaşi priză la public. Când e să facem o treabă, ridicăm din umeri şi aşteptăm pe alţii s-o descâlcească în locul nostru. Altfel nu se explică de ce, în câteva luni de la lansarea campaniei, noi, ăştia sătui până peste urechi de incompetenţii şi furăcioşii de la putere, nu am reuşit să strângem mai mult de 400.000 de semnături. Bate un vânt de vacanţă şi am uitat cu totul şi de mitingul organizat tovărăşeşte în iunie. Probabil aşteptăm să lanseze politicienii o contracampanie şi să fim puşi cu forţa să semnăm că suntem de acord să-i lăsăm să ne care România bucăţică cu bucăţică acasă la ei.
