Sistemul românesc te supune la zeci de încercări şi te verifică până la a şaptea spiţă dacă îndrăzneşti să vrei să adopţi un copil abandonat. Pentru a deveni însă părinte biologic nu ai nevoie de nicio aprobare, nu te verifică nimeni, aşa că oricine poate aduce pe lume un suflet de care îşi poate bate apoi joc după bunul plac.
Cazul fetiţelor de un an, respectiv patru ani, abandonate de mamă în casă, într-o mizerie cruntă, este o dovadă vie că familiile cu copii, mai ales când părinţii au vârste extrem de fragede, ar trebui cumva monitorizate.
Femeia care a făcut oribilul gest are doar 23 de ani, iar fata ei cea mare are deja patru. Nimeni nu a întrebat-o din ce trăieşte, cu ce îşi întreţine şi hrăneşte fata. Aşa că, a mai adus pe lume un copil, tentată probabil de încasarea alocaţiei. Banii primiţi de la stat au fost, cel mai probabil, cheltuiţi de mamă pentru bunul plac, mărturie fiind zecile de chiştoace de ţigări aruncate în casă. Pe lângă resturile de ţigări, hainele murdare şi resturile de mâncare abandonate pe pardoseală contribuie la tabloul apocaliptic în care cele două suflete nevinovate şi-au dus, până acum două zile, traiul. Norocul lor a fost o vecină care a încercat, de mai multe ori chiar, să o aducă pe mamă pe calea cea bună. Când a descoperit însă în ce focar de infecţie erau ţinute copilele, nu a putut sta deoparte şi a luat atitudine. Femeia a fost şocată să vadă că pe masă colcăiau viermii, iar una dintre fete avea temperatură de peste 40 de grade C. Micuţele au ajuns, într-un final, la spital. Mizeria din casă însă, dăinuie, iar pe masă însă sunt caserole de mâncare, cumpărată de la supermarket, care s-a mucegăit, semn că stă de zile bune acolo. Mai mult, mâncarea, salată beouf, sarmale, salam etc. nu era indicată pentru cei doi copii, dovadă că tânăra s-a gândit doar la bunăstarea ei, nu şi la cea a fiinţelor pe care le-a adus pe lume. Iar asta se vede clar în greutatea celor două fete, de şase, respectiv 11 kilograme.
Dacă tatăl nu se va putea ocupa cum trebuie de ele, micuţele vor ajunge, cel mai probabil, în grija statului. Cea care le-a dat viaţă, că mamă nu prea ne vine să-i spunem, mai poate aduce pe lume încă unul, doi sau trei copii, pe care îi va trata la fel. Până când fetele vor avea şansa să ajungă într-o altă familie, vor mai trece ani buni. Şi asta pentru că sistemul este de aşa natură, încât nu prevede pedepse suficient de mari pentru cei care nu pot fi numiţi nici măcar oameni, d-apoi părinţi. De fapt, ce pedeapsă ar fi suficientă pentru ceea ce a făcut această femeie?!
