A trecut un an şi un pic de când tribunele stadionului Oţelului au fost populate cum se cuvine, la meciul de baraj pentru intrarea în Liga a III-a. Am fost atunci cam 9.000 de oameni care certificam prin prezenţă că Oţelul de astăzi este acelaşi cu cel dintotdeauna, că proiectul renaşterii prin suporteri are adepţi, are pentru cine să se dezvolte. Totuşi, odată cu potolirea dorului de Oţelul, emulaţia din jurul unuia din puţinele branduri reprezentative ale Galaţiului a scăzut, aspect vizibil prin prezenţa a cel mult 3.000 de oameni la meciuri şi, mai ales, prin stagnarea numărului de membri socios undeva puţin sub 300.
Oţelul s-a întors pe stadionul său istoric, şi-a redobândit trofeele, în club lucrează la reclădirea pentru mari perfomanţe Vali Ştefan, Stelică Bordieanu, Tudorel Pelin, Sorin Haraga, Ion Gigi, toţi foşti jucători marcanţi în istoria roş-alb-albastră, deci nu mai poate fi vorba de o ipotetică problemă de identitate. Atunci, unde sunt miile de gălăţeni din peluza stadionului din Piatra Neamţ, la câştigarea Supercupei, ca să nu mai vorbesc de aproape tot oraşul ieşit în stradă în neuitatul "mai 2011"?
Emblematicul Vali Ştefan ne spunea într-un interviu publicat ieri că doar rezultatele pot reumple arena din Ţiglina. Dar, uneori, la rezultate e foarte greu să ajungi fără suplimentul de trăire pe care ţi-l dă tribuna plină, mai ales când nu joci doar contra adversarului. Generaţia lui Vali Ştefan reuşea de multe ori să învingă şi în condiţiile arbitrajelor ostile, dar având suportul consistent al suporterilor. Astăzi este de aşteptat să fie la fel, la derbiul ce se poate dovedi decisiv pentru a doua promovare, mai ales că adversarul a avut, nu mai departe de etapa trecută, arbitraj favorabil. Chiar e gălăţeanul doar suporter de rezultat sau încercăm să demostrăm că încă suntem mulţi, noi, suporterii adevăraţi?
Ar fi timpul să fim, să simțim, din nou împreună, măcar ca la barajul cu Mircești, dacă nu că la inaugurarea nocturnei, cu oltenii, sau în neuitatul 15 mai, când aproape tot orașul era în stradă! Cine a fost atunci fericit, acum are obligația morală să fie luptător în tribună, tranșeele noastre istorice. Trebuie să învingem chiar şi arbitrajul, de va fi cazul! Am mai făcut asta, când am fost împreună, mereu am fost triumfători! Chiar și când în față ne-a stat gigantul Juventus Torino! Dinspre legendele Oţelului, ordin de luptă în Galați: "Împreună, azi învingem Buzăul"!
