Cei mai buni şi mai în formă hocheişti români n-au apucat să-şi tragă sufletul după un sezonul lung şi, pentru majoritatea, foarte încărcat. S-au adunat pe repede înainte la echipa naţională, pentru ultima competiţie, Campionatul Mondial, Grupa B, Divizia I. La cum arătau lucrurile prin februarie, la un turneu de pregătire, acum ar fi trebuit să avem speranţe şi aşteptări maxime, după mulţi ani putându-ne gândi la promovarea din acest eşalon. Însă, pregătirea acestei competiţii, care în mod normal ar fi trebuit să fie principala prioritate a celor din federaţie, a fost sacrificată de supraîncărcarea programului echipelor de club. Finala Campionatului Naţional s-a încheiat sâmbăta trecută, iar în această dimineaţă se pleacă spre Estonia, gazda Mondialului. Implicit, n-a mai fost timp de un cantonament, de antrenamente pentru omogenizarea cât de cât a celor ce se vor regăsi în aceeaşi linie de joc. Aşa că aşteptările s-au redus la nivelul de „vom vedea ce o putea să iasă”, în funcţie de puterea de adaptare rapidă a jucătorilor şi inspiraţia antrenorilor.
S-a ajuns aici pentru că al nostru campionat naţional n-a contat în faţa Erste Liga, federaţia maghiară reuşind să impună ca prioritar programul campionatului zonal organizat de ea. Noi, în Campionatul Naţional, jucăm când se mai poate. Cum s-a început, cu multe meciuri amânate, la fel s-a terminat. Partea bună e că totuşi s-a terminat, pentru că n-ar mai fi lipsit mult ca finala să fie lăsată după „Mondial”. Regulamentul n-a mai contat, de vreme ce sezonul regulat s-a încheiat fără să se termine (un meci nu s-a mai jucat, a fost pur şi simplu anulat, doar pentru a se face loc în calendar), iar regulile s-au modificat în timpul jocului, cu finala din maximum şapte meciuri redusă la cinci, aspect inadmisibil, implicit neîntâlnit, la alte federaţii, unde deciziile nu se iau ca la o târguială în colţul tarabei.
În ceea ce ne priveşte, ţinând cont de condiţiile critice în care s-a format echipa, postura de vicecampioni a celor de la CSM „Dunărea” este cu mult peste aşteptări, iar cel mai important este că a fost readus entuziasmul în patinoarul gălăţean. Încă o dată, tot respectul pentru hocheiştii care ni l-au oferit, împletit cu speranţa că-i vom avea tot aici pe majoritatea dintre ei în sezonul viitor.
