Recunosc, sunt nostalgică, dar n-am uitat momentul petrecut în 2010, în sala Teatrului „Nae Leonard”. Pe scenă urcase unul dintre elevii geniali ai Galaţiului, Mihai Răcoreanu, care, la acel moment, câştigase două medalii de argint la Olimpiada Naţională de Fizică şi la Olimpiada de Ştiinţe a UE. Politicianul care tocmai îi oferise trofeul pentru rezultate deosebite la învăţătură şi-a pus un genunchi pe podea şi s-a aplecat să-i lege olimpicului şiretul la pantof. Un gest inedit de respect şi de recunoaştere a valorii, dar care putea fi catalogat şi electoral. În iunie 2012, când partidele îşi contabilizau voturile la alegerile locale, Mihai era deja admis la Oxford, după ce atinsese o performanţă greu de egalat: obţinuse, într-un singur an, patru medalii internaţionale la olimpiade: aur la Astronomie, bronz la individual şi aur pe echipe la Astrofizică şi argint la Olimpiada Pluridisciplinară.
Deşi au trecut zece ani de atunci, gestul politicianului care s-a aplecat să-i lege şiretul olimpicului gălăţean încă mă emoţionează. Aşa cum m-au impresionat, în seara de acum un deceniu, celelalte personalităţi premiate: regretatul general de brigadă în rezervă Neculai Staicu Buciumeni, campioana la gimnastică Ana Porgras şi antrenorul Dorinel Munteanu. Era o Gală a Premiilor PNL, eveniment care a fost, cândva, o tradiţie pentru liberalii gălăţeni. Acum e doar o amintire. Fireşte, viaţa merge înainte, politicienii nu pot rămâne ancoraţi în tradiţii pe care, în cel mai nefericit caz, le-ar putea duce în derizoriu. Las nostalgiile deoparte şi privesc către liberalii de astăzi, gata de intrare în cursa alegerilor locale.
„Pentru prima dată, PNL nu are candidat la Primăria Galaţi”, acuză unii. Greşit. PNL n-a avut candidat la Primărie nici la primele alegeri locale de după Revoluţie! În ianuarie 1992, PNL Galaţi anunţa retragerea candidatului la funcţia de primar, Spiridon Belciug, pentru "creşterea şanselor opoziţiei" şi "susţinerea candidatului Convenţiei Democratice, Octavian Bologa". Realitatea, pe care istoria n-a mai consemnat-o, era un pic diferită. Liberalii aflaseră că al lor candidat la primărie îşi depusese adeziune şi la un alt partid, pe ale cărui liste urma să şi candideze...
Ce să zic, se pare că liberalii postdecembrişti n-au prea avut noroc de candidaţi pe meleagurile noastre. Care au avut, cândva, primari liberali de toată lauda: Ştefan H. Ştefan, Gheorghe N. Gamulea…
Uite de-aia îmi vine să mă întreb: unde-s oare liberalii de altădată? Prin cărţile de istorie, de unde nu i-au scos (încă) liberalii de modă nouă...
