De vreo 30 de ani asistăm la momente clare prin care politicienii încearcă să prostească sistematic una dintre cele mai compacte mase de manevră după pensionari: profesorii. În căutare de voturi, cuplul Ion Iliescu - Petre Roman a îngăduit, imediat după 1990, fără niciun fel de oprelişte, transferul cadrelor didactice de la ţară la oraş, depopulând astfel şcolile din mediul rural de dascăli calificaţi. Pentru că sunt cât o armată, profesorilor li s-a tot promis ceva, din patru în patru ani. Neruşinarea a culminat când preşedintele Traian Băsescu a dat o lege, chiar în pragul alegerilor, dar şi în pragul crizei economice, prin care le majora dascălilor lefurile cu 50 la sută. După ce s-au văzut iar la putere, nu numai că le-au explicat profesorilor că au "greşit" dând legea respectivă, dar le-au şi tăiat salariile, ca tuturor bugetarilor, de altfel, cu 25 la sută. Înverşunaţi, dascălii şi-au căutat atunci dreptatea în tribunale. Mulţi şi-au câştigat măcar pe hârtie banii înapoi. Cum altfel? Legea fusese publicată, iar politicienii au crezut că o pot ascunde sub preş. Dar n-a fost aşa. E drept, că împrăştiaţi pe o perioadă lungă de timp şi în multe tranşe, banii au venit înapoi la profesori cu ţârâita. Dar măcar li s-a dat politicienilor o lecţie.
Faptul că acum, cu numai cinci zile înainte de alegerile locale, parlamentarii au adoptat pentru profesori o majorare salarială şi stimulente financiare pentru risc de Covid pare la fel de subtil precum o cioară în zăpadă. Nimeni nu s-a prins că un anumit partid încearcă să cumpere pe barba altora voturi de la cadrele didactice. Că doar nu i-a durut cotul să ridice mâna să voteze că dau şpagă electorală nişte bani despre care Guvernul spusese clar că nu există în vistierie. Trist este că se vor găsi destui care să fie duşi de nas cu astfel de manevre ieftine.
Păcat că elevii nu votează. Poate dacă aveau şi ei în mână o astfel de armă, ar fi arătat altfel Educaţia. Ar fi avut manuale, tabletele promise de ani de zile, dotări, toalete nu în fundul curţii şi un curriculum şcolar orientat spre realitatea în care trăiesc, nu spre cumpărarea de voturi.
