Cum te poți numi când, cu bună știință, minți că ești imun în fața unei boli care de doi ani decimează populația planetei, că nu ești un vector pentru răspândirea și mai aprigă a molimei și, ca să minți mai convingător, plătești fără nicio jenă? Dar când în inconștiența ta dai peste altul și mai șmecher care te taxează la lăcomie și la buzunar, lăsându-te "în dovada goală", fraier de serviciu bun să te duci să te plângi ca ai fost înșelat? Simplu. Nu ești doar rău, ești și prost.
Orice interdicție a dat frâu liber, de-a lungul istoriei, la tot felul de acte paralele prin care oamenii au sfidat prohibiția. Așa s-au născut traficul, contrabanda, falsul, tot ce societatea condamnă ca imoral și mai ales ilegal. Ca să își satisfacă niște nevoi sau să evite niște neplăceri, descurcăreții nu se dau înapoi nici în fața bolii, iar afacerea cu certificate false de vaccinare, o modă mai răspândită decât se știe și se vorbește, înflorește direct proporțional cu înmulțirea galopantă a numărului de infectări și decese. Antivacciniștii care nu vor să își "strice sângele" cu cine știe ce "porcării băgate în vaccin" sau bazându-se pe cine știe ce alte teorii care au legătură cu orice numai cu știința nu, dar nici nu vor să își asume alegerea, își pun blana de oaie a imunizaților cu un cost mic pentru ei, dar potențial uriaș pentru cei din jur. Cu o sută de euro, nevaccinatul devine vaccinat conform unui certificat dobândit pe căi legale sau nu. Pentru că, dincolo de găselnițele fabricanților de documente false, care le meșteresc la un calculator, sunt și beneficiarii obținerii "pe bune" a dovezilor necesare liberei circulații, accesului la un loc de muncă sau pentru limitarea altor restricții. Umblă vorba că sunt, prin județ, centre unde cadre medicale nu au o problemă în a vărsa serul în chiuvetă, în schimbul unei sume convenabile, și a-l consemna pe "pacient" ca vaccinat. Apărut în sistem ca imunizat, antivaxerul care vrea să își păstreze "sângele pur și ADN-ul nemodificat" are liber la un certificat verde autentic. Cu siguranță, omul în halat alb care participă la așa ceva nu e singur în ecuație, ci doar o parte importantă a unei rețele care recomandă cine, unde, cum și pentru ce merge. E o dovadă cum nu se poate mai clară că suntem atât de năuci când vine vorba de ce se întâmplă în jur, încât mulți ne-am pierdut simțul realității, al pericolului. De empatie și bun-simț nu mai vorbim. Ar fi poate interesant de știut câți dintre "vaccinații la chiuvetă" ajung bieți păcălici, sufocați de boală, pe holul vreunui spital și el sufocat de suferinzi, victime ale răutății și prostiei, mai contagioase decât virusul în sine.
