Sunt destule popoare în lumea asta, îndreptățite să se teamă de sărăcie, de foame, de boală, prinse fiind într-un anume context de factori istorici și geo-politici nefavorabili. Trist e că ne aliniem și noi, săracă țară bogată, la lunga listă a nefericiților planetei și nu pentru că nu am avea, natural, cu ce, ci pentru că nu vrem să ne lepădăm de povara fricii.
Eram prin școala generală când profesoara de matematică (Dumnezeu s-o odihnească!) obișnuia să îmi spună, ori de câte ori mă chema la tablă: ”Nu știu cum faci că te îngălbenești când te ascult. Probabil ai ceva de chinez, așa că o să mă pun bine cu tine, că rasa galbenă va stăpâni lumea!”. Nu știam și nu bănuiam atunci ce are a face ”prietenia” mea cu matematica cu chinezii și cu stăpânitul lumii de nația pe care, la acei ani, o cunoscusem doar prin filme. Parțial, ironia se adeverește cu vârf și îndesat. Nu fac eu parte din rasa galbenă, dar, clar, chinezii stăpânesc lumea și niciodată nu s-a resimțit mai tare acest lucru decât în ultimii ani. De acolo se dă ora exactă, ce se întâmplă acolo e barometrul fricii care domină planeta și care lovește mai cu seamă în națiile slabe, ușor manipulabile, bântuite de spectrul unei sărăcii istorice și cronice. De acolo a venit boala, de acolo a venit teama de foamete, de întuneric, de criză. Da, de foamete, pentru că obișnuitelor îndemnuri adresate chinezilor să își facă provizii de alimente esențiale li s-au dat, în contextul pandemiei și al recentului ”Blackout”, trecut și prin filtrul austriac, alte dimensiuni, alte conotații. Aflând că se poate termina mâncarea și că va trebui să lupte în războiul vaccin-antivaccin cu burta goală, românul pune umărul la propagarea unei noi crize. Deja, din marile magazine, au început să dispară alimente precum uleiul și zahărul, după ce, de teamă să nu rămână cu stocurile goale, s-au trezit unii prin țară să ”raționalizeze” aceste produse, ca să ajungă la cât mai mulți și să nu își piardă clienții. De aici și până la certitudinea, pe buzele multora, că ”de mâine, gata, se raționalizează zahărul și uleiul” nu a mai fost decât un pas. Asta duce la amplificarea fobiilor și la o și mai accentuată goană după aprovizionare. În efect de domino, tot mai multe magazine ar putea fi goale, iar lipsurile chiar ar deveni o realitate. Săptămâna trecută, mulți alergau năuci după lumânări și butelii, de frica marelui întuneric. Între două ture de aprovizionare, majoritatea avidă de noutăți, oricum ar fi ele, dă buzna pe Facebook să-și mai ia o porție de ”cultură” nefiltrată și, poate, de panică, abil mascată prin ”anunț de ultimă oră” sau, ”de mâine, gata...!”
