Primele zile ale Anului Nou au venit, iată, cu dublarea de la o zi la alta a cazurilor de infectare cu Covid-19. Marți, 4 ianuarie, rapoartele oficiale indicau aproape 4.000 de infectări. Sfârșitul lunii ar putea să ne prindă, în ”varianta optimistă”, cu 15.000 – 20.000 de cazuri pe zi, cu toate consecințele de rigoare în materie de supraaglomerare a spitalelor, a secțiilor de urgență și a secțiilor ATI, blocaje în economie sau limitarea și mai drastică a libertății de mișcare, inclusiv la nivel internațional.
În acest timp, centrele de vaccinare sunt aproape goale și, deși medicii recomandă inclusiv creșterea imunității cu o a treia doză de vaccin, doar puțin peste două milioane de români au apelat la această ultimă măsură.
Nu are rost să mai discutăm acum de valurile de fake-news și teorii conspiraționiste sau pur și simplu de indiferența în fața bolii, care au dus la un semi-eșec al campaniei de vaccinare. Merită, însă, sancționată ipocrizia celor din funcții de decizie care, din calcule meschine, lasă pur și simplu lucrurile în voia sorții.
Exemplul cel mai elocvent sunt ”dezbaterile” nesfârșite pe tema introducerii obligativității certificatului verde la locul de muncă sau pentru accesul la anumite tipuri de activități. Nu e vorba aici nici de ”apărarea libertății”, nici de ”problemele constituționale” invocate de unii. Tot mai multe țări europene, mai bine pregătite decât noi în fața pandemiei, au trecut deja la acest tip de măsuri, subiectul a fost abordat la nivel internațional inclusiv din punct de vedere juridic și al drepturilor omului. Iar concluzia este că vaccinarea, ca instrument de protecție a sănătății publice, nu impietează drepturile individuale ale cetățeanului. Desigur, pot fi și situații în care vaccinarea nu poate fi pusă în practică, dar acestea ar trebui să fie excepțiile, nu regula la nivelul societății.
Se pare, însă, că la noi, decidenții politici par mai îngrijorați de manifestările tot mai agresive anti-vacciniste ale formațiunilor radicale de pe scena publică decât de amenințarea bolii. Am ajuns astfel în situația absurdă de a accepta nu numai că teama de vaccinare pare a fi pentru unii mai mare decât de boala însăși, ci și în una în care dezinformarea și agresivitatea sunt noile măsuri ale ”democrației” noastre din ce în ce mai originale!
La un moment dat, cineva spunea că vaccinul este cea mai bună ”investiție” pentru societate în această perioadă de luptă cu pandemia. Se pare, însă, că la fel ca în multe alte chestiuni, vom rata și această șansă. De această dată, însă, relativizăm însăși șansa la viață!
