Pe iarba verde, proaspăt tunsă din Grădina Botanică, învăluiţi în mireasma şi adierea caldă a unei seri de vară întârziată, ne-am bucurat, noi, gălăţenii care am fost prezenţi joi la deschiderea Festivalului Internaţional de Jazz RO Danube, de un dar special: muzică de calitate, într-o ambianţă încântătoare, toate numai bune să te facă să te simţi cu adevărat viu.
Cârcotaşii se vor gândi, bineînţeles, de ce mai era nevoie de încă un festival de jazz, când imediat în perioada următoare va mai fi unul. Faptul că, în mijlocul săptămânii, foarte mulţi gălăţeni s-au înfiinţat pe peluza verde din faţa scenei e răspunsul că jazzul are deja un public format la Galaţi, dar e încă de lucrat la acest capitol şi în atragerea celui de vârstă tânără. Apropo de lucrul acesta, m-am bucurat joi seară să văd părinţi veniţi cu copiii la festival. Expunându-i la muzica bună asigurăm generaţia următoare de ascultători de jazz.
În plus, ca primă ediţie de festival internaţional, să ai aduse de peste graniţe şapte trupe (din opt) de cel mai bun calibru înseamnă ceva mai mult decât promiţător. Mai ales că bandul din România, care îşi merită mai mult decât pe deplin locul pe scena festivalului, este al unui gălăţean care ne umple de mândrie muzicală: Nicu Patoi.
Şi aici vine momentul să vă dezvălui şi de ce m-am luat de brăileni în titlu. Pentru că directorul festivalului este regizorul Lucian Sabados, nimeni altul decât directorul Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, care n-a avut nicio problemă în a organiza pentru gălăţeni un eveniment de înaltă ţinută, pe banii Primăriei Galaţi, dar şi cu sponsorizări de la prietenii lui din oraşul vecin.
Chiar şi trupa Platonic Band, care a deschis în mod magic festivalul, ne-a arătat că, cel puţin în muzică, nu există rivalităţi între cele două oraşe devenite de toată pomina pentru asta, întrucât chitaristul era din Galaţi, aşa cum am mai spus, iar basistul din Brăila. Dincolo de acest lucru, următoarele două seri de festival se vor derula la Universitatea "Danubius", parteneră în organizarea evenimentului, adică la ieşirea din Galaţi spre Brăila. Deci, când Galaţiul nu se mai bate cu Brăila, poate ieşi un lucru de toată frumuseţea.
