Ne-au plăcut micile eufemisme din declarațiile președintelui Iohannis când se referea la "prietenii care au o serie de neclarități" asupra oportunității admiterii României în Spațiul Schengen.... Poate de aici vorba aia cu "ferește-mă, Doamne, de prieteni" precum Olanda, Suedia sau Austria, că de MCV mă feresc singur!
Președintele Iohannis a ținut - de prin țările baltice! - să ne pregătească psihologic, se pare, pentru o nouă amânare a discutării în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) a subiectului aderării României la Spațiul Schengen. "Dacă nu suntem siguri în decembrie, mai încercăm peste vreo lună, două...", ne-a spus președintele.
E vorba doar de "vreo lună, două", cum "din punct de vedere tehnic" așteptăm de ani buni să intrăm în Schengen. Până și la Galați s-a făcut, în port, un Ponton Schengen, gata să primească vizitatorii din spațiul extracomunitar!
Din păcate, așa cum pontonul a rămas să ruginească pe malurile Dunării, tot așa și problema Schengen a rămas să ”ruginească” prin sertarele cancelariilor europene. Iar pe scena politică autohtonă mai palpitante sunt intrigile dâmbovițene decât ”mofturile” bruxelleze ale vreunui comisar european care vorbea de statul de drept, de MCV, Justiție sau - ptiu! - anticorupție!
Desigur, politica e politică peste tot, chiar dacă în materie de discurs este ceva mai rafinată prin alte ”țări prietene”. Multe dintre criticile la adresa României sunt, într-adevăr, relative, țin mai degrabă de vulnerabilitatea unor guverne în fața unor curente populiste sau eurosceptice, dar nici ”ai noștri” n-au fost niște modele de consecvență în politica europeană.
Ce putem să spunem este că - așa cum a fost cu aderarea la UE, la NATO - suntem ”într-o fereastră de oportunitate”, generată mai degrabă de schimbările din exterior - războiul, derapajele de la statul de drept din țări ca Ungaria sau Polonia, interdependența economică etc, - decât de progrese din interior. Drept dovadă, au fost suficiente câteva semne de îndoială pentru ca Spațiul Schengen să devină, din obiectiv major de politică externă, un instrument folosit în cel mai pur stil electoral.
Acum, vine președintele să ne spună că ”fereastra de oportunitate” devine mai degrabă tot mai mică. Dar oare, dincolo de toate, când o veni vremea ca, în loc să intrăm pe vreo ferestruică, să intrăm și noi - ca țară care se respectă și e respectată - pe ușa din față?
