Zăpada care s-a așternut peste România în ultimele 48 de ore a scos din nou la iveală un amalgam de insolențe și nepăsări. Autorități, din nou, depășite, oameni, din nou, extrem de needucați în privința minimului bagaj de simț civic și responsabilitate.
S-au emis coduri, s-au dat avertizări. Media, buletinele de știri, spațiul online au bubuit în ultima săptămână de anunțuri privind zăpezile care, în cele din urmă, au venit. Chestiune cu care noi, românii, nu prea avut de-a face în ultimii ani, dar de care ar fi trebuit să ne aducem aminte măcar prin prisma ”inconvenientelor” care apar pe la noi de fiecare dată când natura își încordează mușchii și ne pune la încercare. Dar, și de data asta, aceleași stângăcii, aceleași acte de inconștiență, dublate de critici și revoltă ori în nămeții de zăpadă, ori de acasă, de pe Facebook. Pentru că, da, din păcate, statul în casă, privitul pe geam și butonatul telefonului, este arma docților care cred că știu cum trebuie făcută treaba. ”Autoritățile au fost din nou luate prin surprindere”, a fost mesajul care a însoțit fotografii ale unora pe care nici măcar nu i-a atins fulgul de zăpadă la unghia mică. ”Pe strada mea nu a ajuns plugul”, au clamat alții pentru care să dea la lopată câțiva metri de zăpadă ar fi fost o jignire prea mare sub spectrul ”impozitelor și taxelor”. Sau ”așa se face deszăpezirea?”, altă critică aruncată, însă, spațiul public de alți experți supărați că lama plugului le adună zăpada lângă mașină. Nu mai spun de cei rămași înzăpeziți în câmp, care țipau că nu au apă, căldură, mâncare, combustibil și drumuri curățate. Oameni care au pornit la drum pe viscol, fără să-și ia la ei măcar o pătură sau camionagii fără lopeți și lanțuri la roți și care au derapat pe șosele, blocând traficul și împiedicând utilajele de deszăpezire. Așa se face haosul, cu puțină vină de colo, cu puțină vină de dincolo. Instituțiile lucrează cu resurse, care sunt de două feluri: umane și tehnice. Tehnica nu se poate urni decât prin oameni, care sunt și ei într-un număr limitat. Forțele de intervenție (da, militarii ăia cu pensii nesimțite!) sunt și ele din ce în ce mai puține și împărțite în toate direcțiile, de la tăiat copaci rupți, la salvat gravide din nămeți sau deszăpezit șoferi inconștienți care se plâng pe Facebook că ”se circulă nasol”. S-a dovedit încă o dată ceva ce nu mai trebuia dovedit: nu suntem în stare nici să ascultăm, nici să punem osul la treabă și mâna pe lopată. Nici când e propria noastră piele în joc, nu avem un minim instinct de supraviețuire și responsabilitate. Ne place să dăm vina, să pasăm motanul și să așteptăm, fără a gândi că sunt situații în care orice organizare poate fi dată peste cap de neprevăzut și unica șansă de a trece peste suntem NOI.
