Există două feluri de dreptate: cea omenească și cea divină.
Până la a ajunge la cea de-a doua, care, de regulă, operează după algoritmi mai greu de înțeles și acceptat, oamenii își pun bazele în legile care le guvernează existența, în acele legi date de Statul în care toți trăim cu credința că ne apără și ne protejează.
Dar Statul suntem noi, iar societățile drepte nu pot crește după legi strâmbe și nici viceversa. Când așteptăm dreptatea omenească să își facă datoria, ne așteptăm la un efect benefic, pe termen scurt, mediu și lung. Chiar dacă nu nesfârșit. De aceea, mandatăm oameni să gestioneze lanțul dreptății, de la a prinde hoțul, la a-l pedepsi și la a-l reeduca, astfel încât să nu fim nevoiți să ne facem colonii separate, în care cei răi la un moment dat să fie izolați până la exterminare, iar cei buni să trăiască în caste.
Dreptatea omenească trimite în pușcării infractori mari și mici, uneori după niște reguli care sfidează logica.
Cel care fură un ou poate plăti mai grabnic și mai aspru decât cel care fură o pădure, o fabrică sau se joacă cu destinele oamenilor, pe care le frânge cu droguri sau exploatare. Închide bătăuși, dar achită criminali, pe simplul motiv că arma nu este apreciată ca armă, după nu știu ce sentințe și decizii, deși finalitatea e aceeași, iar pericolul e și mai mare.
Oricum, finalitatea ar trebui să fie nu doar izolarea, pedepsirea, ci și reeducarea. O componentă care ar trebui să fie esențială, dar care devine tot mai puțin prezentă. Pentru că nimeni nu iese mai bun din pușcărie. Poate, doar, puțin căit. Dovezi vii se scriu, lângă noi, în fiecare zi. Un individ libidinos a găsit de cuviință să tragă de o fetișcană de 14 ani, să-i rupă hainele, ca să-și satisfacă poftele. Polițiştii au găsit fusta fetei în curtea celui care ar fi putut să îi fie tată. L-au arestat, numai că, în concurs cu alte împrejurări pentru care Statul și niște funcționari de-ai lui ar trebui trași de urechi, agresorul și-a făcut dreptate singur, spânzurându-se în celulă cu cablul unui telefon. Ceva mai târziu, un alt certat cu legea și oamenii i-a dat foc unui om, pentru simplul motiv că i-ar fi datorat niște bani.
Sunt situații care s-au întâmplat în Galați, lângă noi, recent, și care ne arată cât de mult și cât de des ne afundăm într-un nou ev mediu, din care omenirea s-a chinuit atât de mult să iasă. Și asta pentru că, la fel ca multe alte sisteme, cel corecțional este depășit, cu toate că, paradoxal, milioane de euro sunt pompați în penitenciare și tot ce ține de recuperarea "celor care pierd calea". Apărăm cu strășnicie oițele rătăcite, negândindu-ne că, într-o zi, ne vor duce direct în gura lupului.
