Cândva, demult, imediat după Revoluţie, Galaţiul tânjea după acces la internet. Rămăsesem în urmă, foarte în urmă, iar investiţiile în orice întârziau să apară. Cu excepţia unor mici reţele de cartier, legăturile oraşului la mediul online se rezumau la câteva internet-cafe-uri, scumpe şi destul de puţin performante. Când în sfârşit a ajuns şi la noi minunea, tehnologia primară pe care o folosea toată lumea civilizată era deja depăşită, aşa că am beneficiat direct de fibră optică, fără să mai trecem prin furcile caudine ale "sârmei", care există în destule mari oraşe europene şi astăzi, 30 de ani mai târziu. Drept urmare, Galaţiul a intrat direct în topurile mondiale ale vitezei la internet, având numai conexiuni performante, graţie tocmai întârzierii cu care am pătruns în lumea bună.
Situaţia de mai sus nu este foarte diferită de cea în faţa căreia ne aflăm astăzi în ceea ce priveşte investiţiile în economie. Galaţiul tânjeşte de ani buni după mari investitori şi locuri de muncă, iar oamenii au plecat masiv din oraş în ultimii ani, dezamăgiţi de eternele promisiuni electorale neonorate. Şi totuşi... cred că destul de curând va răsări soarele şi pe strada noastră.
Podul peste Dunăre se va inaugura astăzi, drumurile expres care trebuie să ne conecteze cu lumea sunt în construcţie pe mai multe sectoare, aeroportul aşteaptă deschiderea unei linii de finanţare anunţate pentru toamnă, a fost lansată public o primă investiţie majoră în Zona Liberă, vor urma şi altele, la fel de spectaculoase.
Cel mai important lucru, care leagă toate aceste investiţii de ceea ce s-a întâmplat la Galaţi cu internetul, este exact faptul că vom trece direct la tehnologia pentru... generaţia următoare, pentru că, din cauze mai mult sau mai puţin politice, investiţiile din prima generaţie le-am ratat, în favoarea oraşelor din vestul ţării. Drept urmare, discutăm acum despre fabrică de baterii pentru maşini electrice, fabrică de hidrogen, o mulţime de parcuri fotovoltaice şi eoliene, toate fiind industrii pe care Uniunea Europeană şi-a propus să le dezvolte masiv (şi să le finanţeze!) în anii ce vin, pentru a realiza tranziţia la o lume fără combustibili fosili şi cu emisii de carbon din ce în ce mai reduse. Iar întârziatul Galaţi ar putea deveni un pol al tuturor acestor industrii revoluţionare, exact pentru că şi-a ratat şansa în prima etapă şi a rămas cu potenţialul nevalorificat. Şi tare mi-ar plăcea să înceapă europenii să se uite la Galaţi ca la o Mecca a tehnologiei bătrânului continent...
