Pornind de la premisa că numai cine nu muncește nu greșește, ar trebui să dăm o notă de indulgență gafelor de care, vrem, nu vrem, ne lovim mai la tot pasul când vine vorba de felul în care se execută ”micile detalii” în lucrările edilitare.
Adică acele servicii care trebuie să aducă, pe termen mediu și lung, bunăstare, confort și civilizație, dar care, prin modul în care sunt duse la îndeplinire, ne fac viața amară și ne determină să ne întrebăm dacă celor care le plătesc sau le execută chiar le pasă. Pentru că ne lovim de ele când ne așteptăm mai puțin, când ne arde buza mai tare, nemaivorbind de neprogramatele pagube materiale. Iată câteva gafe care te pot face să invoci, intempestiv și ireverențios, pomelnicul de sfinți.
Bunăoară, recentele lucrări care s-au făcut la rețeaua de alimentare cu apă de pe Brăilei. Șantierul care s-a vrut a fi organizat cât mai ”competent”, în puncte nevralgice pentru traficul din oraș, s-a pus în mișcare mai mult noaptea, ca să nu încurce circulația. Bună idee, numai că, după ce șantierul s-a mișcat de tot, în sensul că intervenția a fost terminată, muncitorii au plecat atât de repede, că au uitat o baliză de semnalizare în mijlocul drumului. Cu toată lumina de pe Brăilei, e imposibil să vezi la timp, din toate unghiurile, obiectul ce ar fi trebuit să protejeze, nu să încurce sau să servească drept bilă de biliard pentru mașinile de pe carosabil. Pentru că asta s-a întâmplat, baliza fiind ”luată” pe rând cu bara sau cu aripa mașinii de o mulțime de șoferi care nu au observat-o în timpul diferitelor manevre în intersecție. În altă ordine de idei, altă lucrare de anvergură, alte șanțuri, alte belele. Tot în centru, unde reabilitarea rețelei de pe Domnească, ce a necesitat găurirea șoselei și așa îngustă pe o distanță mare, generează un calvar zilnic, la ore de vârf. Muncitorii care dirijează traficul dimineață și la prânz, când aglomerația nu este așa mare, dispar cu desăvârșire după orele 16,00. Strada se blochează cu mașini pe un sens și cu un troleu chinuit, pe partea cealaltă. Inutil de spus că alte variante nu prea există, cele mai apropiate străzi paralele cu Domnească fiind și ele sensuri unice, pe aceeași direcție de deplasare. Ar fi, poate, prea mult, să pretindem amplasarea unui echipaj rutier în intersecția din Gării care, timp de două ore, să dirijeze altfel traficul. Și ca să încheiem într-o notă misterioasă, punem pe listă cauciucul de la Universitate, care, vopsit frumos, trona în stație, fix pe locul unde teoretic, ar fi trebuit să se adăpostească un necăjit în scaun rulant. S-or fi gândit cei cărora nu le-a mai trebuit că, din plictiseală, așteptând troleul blocat în trafic pe contrasens, din cauza gropilor, omul se mai poate da pe roată, ca într-un carusel al amatorismului fără sfârșit.
