Ce repede se mișcă rotițele dreptății când în joc este imaginea! Cum ”se poate” când ochiul public e țintit pe problemă și gata să critice ineficiența sistemului! Nimic nu e imposibil și cu atât mai puțin să se înfăptuiască Justiția cu celeritate spre grabnica pedepsire a vinovaților și instaurarea liniștii și calmului public.
Nu e nimic rău în mișcarea rapidă (și sperăm eficientă!) a mecanismelor Justiției. Dimpotrivă! Unde nu dă Dumnezeu să se facă dreptate la foc automat în mai toate nelegiuirile care ne aduc atingere siguranței și bunăstării. Dar realitatea este că unitatea de măsură diferă și se aplică în funcție de cum, cine și cât știe. Mai precis, vineri, DIICOT anunța că a finalizat ancheta în cazul tragediei de la 2 Mai și a trimis în judecată ucigașul și pe părinții săi. Să ne înțelegem. A trecut o lună de când Vlad Pascu, puștiul super-drogat a semănat groază și durere, luând două vieți cu mașina de care nu ar fi avut voie nici să se apropie, darămite să o mai și conducă. Circumstanțele în care s-a produs evenimentul au ținut primele pagini, au ”rupt” internetul și au monopolizat emisiunile de știri. Deci opinia publică a fost informată cum se cuvine și ținută la curent. E lesne de înțeles presiunea mediatică, ajunsă, inevitabil, și asupra organelor de cercetare, ”forțate” cumva să arate că acționează. Astfel, cu puștiul Pascu au căzut și părinții, iar toți trei, de mână, au ajuns acum, după numai o lună, la judecată. De mânuță, în aceeași boxă, ca o adevărată familie. Cu siguranță, opinia publică va fi satisfăcută și curând anunțată de vreo condamnare pentru că orice demers trebuie dus la capăt ca să fie complet. Mai ales când vine vorba de dreptate. Cu viteze aproape comparabile s-a mișcat dreptatea și în cazul Caracal, unde Dincă a ajuns în boxă în vreo șase luni, sau la Onești, unde criminalul Moroșan nu a avut de așteptat decât trei luni. Amândoi și-au primit rapid pedepsele cuvenite, de 30 de ani de temniță, chiar dacă în jurul fiecăruia se întrețesuseră niște conjuncturi profunde, de corupție și/sau incompetență, care nici astăzi nu au fost foarte clar lămurite și mai ales eradicate.
În contrapartidă, ce nu urlă la televizor, dar e cel puțin la fel de periculos, măcinând în profunzime dreptatea și sănătatea socială, siguranța statului și a noastră, fierbe, la foc mic, prin cuptorașele Justiției. Traficanții de carne vie și droguri se plimbă ani de zile prin tribunale și în final nu pățesc mai nimic. Afacerile merg mai departe, banii negri ajung unde trebuie și, din când în când, se mai naște un Dincă, un Moroșan sau un Pascu, buni de pus pe tavă la ora de breaking news.
