Timp de vreo 25 de ani, în România a funcționat temutul Decret 400 după care, dacă erai prins băut la serviciu, dădeai de belea și îți pierdeai și pâinea. Se aplica, mai cu seamă, în domeniile unde se lucra la foc continuu, cu mașini grele și pericol de explozie. Fiola la intrarea și/sau la ieșirea din serviciu a fost un obicei ce n-ar fi trebuit să dispară așa cum, din păcate, s-a cam dus și industria grea, unde vigilența era literă de lege.
Dimpotrivă, chiar ar fi trebuit să se înmulțească aceste practici, să se extindă, pentru că și viciile și numărul adepților lor s-au înmulțit. Realitatea este că se bea. Beau femeile, beau și bărbații. În aburii bahici, se urcă la volan sau se duc la slujbă. Mai cu seamă la Stat, pentru că la patron e mai greu să ieși basma curată dacă îi dai cu damf la prima oră sau îți sticlesc ochii când îți cere să îndeplinești vreo sarcină pe care nu ai prevăzut-o cu trei zile înainte. O spun după ce în ultimele zile tot au apărut informații, firave, sunt sigură, în comparație cu realitatea, că prin instituții și companii se bea. Și se bea liniștit, fără grijă, pentru că dacă te stăpânești suficient și nu faci vreo nefăcută ori nu vii în contact cu prea mulți oameni, ți se trece cu vederea.
Șeful de Editură de la Centrul Cultural a funcționat așa, cu siguranță, mult și bine, mai nemirosit, mai păsuit. Până în fatidica zi când a omorât un om, în împrejurări care aparent nu aveau legătură cu atribuțiile lui de serviciu. Doar că fugise puțin de la program. Mai grav o comit cei din domeniul feroviar. Pare-se că e mai dulce munca la căi ferate când gâtul e uns cu niscaiva licori, înainte de tură sau pitit printre vagoane. Aici vorbim de siguranță: a traficului, a oamenilor. Și totuși, nimeni nu îi caută pe mecanicul de locomotivă sau pe impiegatul de mișcare, decât poliția, și asta atunci când trebuie să bifeze vreo acțiune sau primește vreun denunț.
Faimosul Decret 400, abrogat în 2006 și înlocuit cu o lege pe care pare să nu o prea bage nimeni în seamă, prevedea ca angajații din domenii strategice sau din industria grea să fie testați cu fiola. Cine o ”înverzea” era trimis direct la anchetă. Primea pedeapsă cu închisoarea, iar contractul de muncă se desfăcea disciplinar.
Acum, mergem cu trenul că e mai sigur decât cu mașina, fără a ști dacă în locomotivă e vreun mecanic drogat sau beat. Mergem cu trenul neștiind dacă impiegatul de mișcare din cutare nod face corect și la timp manevrele, amorțit fiind de licori. De prea mult bine și prea puțin control, ochii se închid, spre propășirea năravurilor și iminența unor nedorite, dar inevitabile, nenorociri.
