După o lungă perioadă de inactivitate, în ultima vreme se lucrează din nou la modernizarea drumului de centură, mai exact la finalizarea podului hobanat, care ar urma să fie gata până la sfârşitul anului. În totalitate, Centura mică va fi dată în folosinţă cel mai probabil în vara viitoare, în prag de alegeri, evident, deşi ar fi trebuit finalizată încă din aprilie 2022.
Până atunci, avem parte de "comunicări" din două-n două zile despre câte roabe de asfalt s-au mai turnat şi câte hobane s-au mai încordat. Bune şi-astea, în lipsă de altceva, pentru că despre celelalte investiţii judeţene majore nu se mai suflă o vorbă cam de multişor. Spre exemplu, contractul pentru Centura mare, care va fi o şosea ocolitoare de 33 de kilometri, la nord de oraş, între DN 25 şi Giurgiuleşti, a fost semnat în ianuarie 2021, cu 12 luni prevăzute de proiectare şi 42 de luni de execuţie, iar lucrările urmau să înceapă, potrivit constructorului, pe 4 aprilie 2022. A trecut, iată, un an şi jumătate de atunci şi pe şantier nu există niciun utilaj. De fapt, nu există nici măcar şantier...
Asemănător, pe 28 decembrie 2022, s-a semnat, cu mare tam-tam, contractul pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru aeroportul Galaţi-Brăila din zona Braniştea-Schela. Cele 17 firme care au câştigat licitaţia au avut termen de predare nouă luni. Au trecut deja nouă luni şi jumătate, iar în tot acest timp nu a existat nici măcar o informare despre stadiul studiului. Măcar să ne fi spus cineva că s-a terminat hârtia pe care se făceau planurile sau că a plouat la Braniştea şi a rămas topometristul în noroi.
Termenele se depăşesc aproape întotdeauna în România, nu-i asta nicio noutate, numai că, dacă în cazul şoselelor amintite, întârzierea n-o să fie o problemă majoră şi o să înjure doar adversarii politici şi câţiva şoferi păgubiţi de traseele mai lungi, la aeroport este mult mai grav, pentru că s-ar putea pierde singura finanţare posibilă.
Bugetul naţional ştie toată lumea cât este de gol, Comisia Europeană nu mai finanţează construcţia de aeroporturi noi din 2014, parteneriate public-private de o asemenea amploare există în România doar pe hârtie, aşa că singura şansă ar fi fondurile comunitare de mobilitate militară, recent suplimentate, în contextul războiului din Ucraina. Iar din cele vreo 2,5 miliarde de euro, şi-ar putea rupe de la gură oamenii ăia să ne dea şi nouă 150 de milioane pentru un aeroport cargo, care poate fi upgradat pentru persoane şi cu fonduri locale. Da' dacă noi nici proiectul nu reuşim să-l facem...
