Legea spune că polițistul este polițist 24 de ore, indiferent dacă e la serviciu, e liber sau în concediu. Dreptul și obligația de a-și face datoria exced oricăror împrejurări care, în mod normal, ar exonera o persoană de a face munca pentru care este remunerată
Pentru că se prezumă că, într-o situație-limită, omul legii știe cel mai bine ce și cum să facă, având în primul rând grijă de siguranța celor din jur.
Dar uite că nu întotdeauna simțul și obligația datoriei se împacă cu zelul. Nu vorbim de situațiile când omul legii se face că nu vede cutare sau cutare problemă și trece pe lângă ea pentru că, din diverse pricini, nu consideră oportun. Am auzit de numeroase cazuri când oameni ai legii și-au salvat semeni sau au prins răufăcători în timpul liber. Poate mai sunt și mai mulți care au făcut astfel de acte de eroism, dar despre care nu s-a zis nimic. Oricum ar fi, cinste lor! Iar anonimatul în care a rămas poate un astfel de gest este mai nobil decât penibilul care înconjoară o dovadă de teribilism de o incredibilitate greu de digerat. Pentru că sunt și situații de ”dat cu bâta în baltă”, indiferent dacă cei care vor să se dea eroi sunt la datorie sau în timpul lor liber. Zilele trecute, un ofițer de rang superior din Galați, nu demult șef al uneia dintre cele mai ”grele” structuri de combatere a violenței din Galați, a ajuns să fie tăvălit pe jos cu două palme muierești, pentru că s-a lăsat ghidat de impuls și mai deloc de rațiune. Că o fi vrut să dea bine în ochii șefilor, că o fi vrut să își spele alte păcate sau poate pur și simplu a avut așa, un soi de zel, ofițerul s-a dus cu mâinile goale să lege un hoț deloc ”cuminte”, într-un loc în care, orice ar fi, dacă ești de bună-credință, nu te duci singur. Într-o speluncă ordinară, polițistul odată șef peste polițiștii instruiți să prindă infractori, a fost dovedit ca un începător pentru că nu și-a luat nici cea mai mică măsură de siguranță, nici pentru el, nici pentru ceilalți, nebănuind poate că, simțindu-se încolțit, infractorul căutat putea deveni extrem de periculos. Situație destul de previzibilă, pentru că, în ziua de astăzi, infractorii umblă și drogați, și înarmați, și cu tupeu. O scenă penibilă, care face acum obiectul unei anchete, așa cum sperăm să se întâmple și cu polițistul care a ”tăiat” ușor o amendă pe numele unei nefericite bătute de vecini, pe baza simplelor acuzații vociferate de mâncătorii de semințe din Micro 40. Sunt, din păcate, doar două exemple care ilustrează lipsa de înclinație pentru a oferi siguranță. În ciuda oamenilor, tot mai puțini, care știu să o ofere, în anonimat, într-o normalitate care pare să fie tot mai puțin normală și apreciată.
