Când dispar și garajele din cartierul meu este întrebarea pe care o primim foarte des, la redacție, referitor la diverse baterii de garaje, mai mici sau mai mari, rămase printre blocuri și unde, se plâng locatarii din zonă, se întâmplă orice, numai gararea exclusivă a mașinii nu.
De partea cealaltă, proprietarii de garaje, acolo unde mai sunt, se plâng că au investit sume serioase, timp și efort în amenajarea și întreținerea garajelor și că lor nu le garantează nimeni integritatea mașinilor în parcările deschise, nesupravegheate în niciun fel și uneori, spun oamenii, nici foarte bine iluminate.
Parcările subterane sunt încă de domeniul fantasticului, la Galați avem doar două parcări supraterane etajate, una la Ancora și una în proximitatea Spitalului Clinic Județean de Urgență, unde încă se lucrează. În aceste condiții, locurile de parcare sunt un subiect extrem de dureros la noi, iar cearta între vecini pentru un asemenea loc, fie el și unul ilegal, pe trotuar, eventual și în curbă, este la ordinea zilei. Chiar și în cartierul Dunărea, unde în mai multe microraioane au fost desființate garajele și s-au amenajat parcări, urcatul mașinii pe trotuar este sport național. În Micro 17-18, unde trotuarele sunt extrem de înguste, de multe ori trebuie să cobori pe stradă, cu riscurile aferente, fiindcă un bolid a ocupat absolut tot spaţiul pentru pedeştri. Acolo unde garajele încă nu au fost condamnate, este și mai rău.
Evident, dacă la un apartament, într-o familie cu 3-4 membri adulți, există trei mașini, este absolut normal să nu mai existe loc de parcare pentru toată lumea. Cu atât mai mult cu cât blocurile sunt, majoritatea, construite până la jumătatea anilor '80, când maşina era un lux, iar numărul de autoturisme mult mai mic decât cel actual. Păi, cum să aibă maşinile loc lângă casă, dacă parcarea unui bloc cu două scări şi 38 de apartamente avea cu indulgenţă 10 locuri?
S-a mai intervenit pe ici, pe colo, s-au mai transformat unele spaţii verzi care nu prea mai erau verzi, fiind folosite, de facto, tot pentru a parca maşini, în parcări cu dale înierbate, un fel de compromis care, însă, ar fi presupus ca în pământul folosit să şi semene cineva gazon. Ceea ce nu prea s-a întâmplat, dalele înierbate fiind, de fapt, înnămolite.
În acest context, nerăbdarea oamenilor în ceea ce priveşte demolarea garajelor, care presupun, evident, adăpostirea unui număr mai mic de autoturisme într-o suprafaţă dată, este justificată. Şi ar merita răspunsuri mai rapide şi la obiect din partea municipalităţii.
