Jurişti? Păi să tot fim câte doi pe cap de locuitor. E ca în legenda aia de circula prin anii ’70, la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Cică studentul cel mai slab pregătit, venit de prin ţările africane, e întrebat de colegii români ce-o să facă atunci când se întoarce la el în patrie.
„Mă fac ministrul agriculturii”, a răspuns senin tânărul. „Tu, ministru, când abia deosebeşti rădăcina de frunză?!”, au ripostat uluiţi studenţii. „Păi aici, la voi, la Romania dacă dai cu puşca pe stradă, împuşti doar ingineri agronomi. La noi, eu sunt primul!”, le-a răspuns africanul.
Făcând arc peste timp cu legenda agronomică, acum, dacă tragi cu puşca pe stradă, ai 80 la sută şanse să nimereşti un jurist.
Până şi alde piţi de la meteo-tabloid, manechinele lui Bote şi asistentele de teveu sunt studente la „facultă” la Drept. Şi la câte şcoli (profesionale) de drept funcţionează în România, poţi să-nscrii bebeul de creşă direct la o „facultă” de jurişti.
Nu de alta dar avem şi aleşi care s-au făcut jurişti la fel de repede cum creştea Făt-Frumos: în doi ani cât alţii în patru.
Da, recunosc, Dreptul m-a terminat şi pe mine, acum un deceniu, pe vremea când concurenţa era de câte 20 de pretendenţi pe un loc. Ce vreţi, nu erau atâtea particulare şi nici locuri cu taxă! Se întâmpla la Iaşi, la Universitatea „Al. I. Cuza”.
Şi mai trebuie să vă spun că doi din foştii mei colegi au ajuns, din jurişti, legiuitori. Unul dintre ei a sărit din Facultate drept în Parlament pentru vreo două mandate, cât l-a ţinut Vadim Tudor şi până i-a dat cu tifla Becali.
Acum face emisiuni pe la Antena 2 şi nici usturoi n-a păpat, nici guriţa nu-i adie miros. Altul, fost şef de promoţie tot la Drept în Iaşi şi actual deputat, se laudă că strânge de gât Curtea Constituţională şi o trimite la cules de ciuperci prin pădure.
Ce dacă şi mie, şi lui ne-a fost profesor de Penal unul dintre actualii judecători ai Curţii Constituţionale. Respect, domn’ profesor! Eu sunt aia care cita din Shakespeare în lucrarea de licenţă „Calomnia”!
Dar să revin la subiect. Dom’le, într-o mândră ţară plină de jurişti, cu un guvern condus de un profesor de Drept Constituţional – Emil Boc - cine să respecte legea? Sau măcar să o cunoască. Sau măcar să n-o greşească?
Să vorbim de salariile profesorilor crescute prin lege şi neaplicate vreodată? Despre legile alea multe etichetate cu „neconstituţional” trimise şi retrimise de unde au venit? De ANI? De Pensii? De impozite?
De directorii puşi şi rotiţi peste deconcentrate de jurai că s-a pus în funcţiune tiribomba cu şefi? De referendumul acela scump prin care s-a stabilit să avem parlament unicameral şi reducerea numărului de aleşi la maxim 300? Aşa-i c-aţi şi uitat de el? Păcat, că a fost făcut pe banii noştri…
Sau mai aproape de noi, să vorbim de Galaţi. Cum e posibil să voteze Consiliul Local participarea la o licitaţie şi să nu ştie nimeni că treaba e ilegală?! Cum să crească preţul la maxi-taxi prin HCL, iar ulterior să se descopere că de fapt majorarea n-a fost votată legal?
Cum să, cum să şi să… şi aşa mai departe? Simplu: avem o ţară de jurişti. Aşa de tare se împiedica legea de ei, că nu mai are cum să înainteze.
