Deşi România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ţara noastră ca despre un venetic, un intrus, un ciumat, ori mai bine spus un lepros venit cu mâna întinsă la porţile grele de bronz ale civilizaţiei inventate de către pseudo-dezinhibaţii politicieni europeni, asta în vreme ce se apropie sorocul intrării noastre în spaţiul Schengen.
Din câte îmi pot aminti am fost primiţi în UE cu unanimitate de voturi. Acest lucru înseamnă că şi francezii, şi olandezii, şi italienii ori spaniolii au răspuns „da”, atunci când au fost întrebaţi dacă merităm să fim membri în Uniunea Europeană.
De altfel, primirea noastră în elitele astea de neînţeles a fost extrem de profitabilă pentru ceea ce numim generic comunitatea europeană. S-au bucurat nespus oficialii europeni că suntem dispuşi să acţionăm fără să crâcnim aşa cum ni se dictează şi că vom accepta să îndeplinim condiţii ce n-au fost puse nicidecum unor state cu ştaif gros.
S-au bucurat şi pentru că au primit cadou forţă de muncă grea pe care au plătit-o extrem de prost, dar şi pentru că am devenit un soi de ţară-tampon într-o zonă extrem de dificilă din punct de vedere politico-strategic.
Poate cel mai important lucru este însă acela că în momentul în care am fost primiţi în UE s-a consemnat faptul că nu vom avea doar obligaţii şi îndatoriri, ci şi că noi, românii, ne vom bucura de aceleaşi drepturi de care se bucură şi francezii, şi italienii, şi olandezii, ori alţii.
Să nu fi făcut, pe atunci, membri comunităţii europene o evaluare, să fi fost legaţi la ochi atunci când au constatat că avem în România şi corupţi, şi ţigani, şi politicieni de mâna a treia?
Să nu fi înţeles ei că primirea noastră în zona asta considerată elitistă implică şi lucruri profitabile, dar şi lucruri mai puţin bune? Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce îi facem iresponsabili doar pe politicienii autohtoni care guvernează după ureche şi se îmbogăţesc ca la carte?
Fără să fiu un patriot de două parale care urlă că munţii noştri poartă în pântece turbă şi aur, fără să am convingerea că noi suntem cei mai talentaţi, cei mai pricepuţi şi cei mai viteji europeni, cred că România a câştigat un drept care trebuie respectat de către toţi ceilalţi.
În această ecuaţie, sarcozismele ori discursurile unor politicieni din ţări cu tradiţie din familia europeană sunt încălcări flagrante ale drepturilor unor cetăţeni europeni.
Lucruri care trebuie să fie pedepsite numaidecât, pentru că altfel vom avea parte de egalitate fabulistică, cuvenită doar dulăilor, nu şi jigăritelor potăi venite din est să şteargă la fund pensionarii italieni, spanioli sau francezi.
Sunt însă convins că în această ecuaţie ar trebui să intervină ferm şi oficialii români (şeful statului, premierul, parlamentarii europeni), fără să mai accepte vreodată să le fie întors spatele şi să fie trataţi precum fetele venite de la Poplaca pe Via Salaria să vândă plăceri nemulţumiţilor europeni.
