Anularea alegerilor prezidenţiale a amânat o problemă care nu îşi va găsi rezolvarea prea curând, cea a decuplării totale dintre aşteptările populaţiei şi agenda politicienilor. În timp ce oamenii de rând îşi doresc servicii de calitate, fie ele administrative sau de educaţie şi sănătate, locuri de muncă mai bine plătite, un nivel de trai decent şi, în primul rând, respect din partea celor aflaţi la putere, guvernele din ultimii ani au făcut totul doar pentru prosperitatea oamenilor politici şi a camarilei care îi înconjoară. Toate acestea au dus la o ruptură violentă între cele două categorii şi a generat o ură viscerală faţă de cei de la putere. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în votul celor din diaspora, unde PSD, considerat principalul vinovat, n-a trecut de 3-4%.
Radicalizarea celor din străinătate este determinată şi de faptul că mulţi dintre ei au plecat din ţară tocmai din cauza politicilor partidelor aflate la guvernare, care au umflat permanent aparatul de stat cu sinecurişti şi au majorat din pix salariile bugetarilor, timp în care economia reală se zbătea la limita supravieţuirii, iar angajaţii aveau venituri în zona salariului minim, situaţie încă valabilă. Şi cum în "sistem" nu te poţi angaja decât cu pile şi şpăgi, singura opţiune a multora a rămas plecarea din ţară, iar condiţiile pentru o eventuală întoarcere nu par să se arate la orizont.
În acest context, de refuz visceral al politicienilor aflaţi la guvernare, orice candidat considerat ca nefăcând face parte din "sistem" a reprezentat o opţiune viabilă de vot. Iar dacă respectivul mai avea şi ceva carismă sau stăpânea arta manipulării, cum a fost cazul lui Călin Georgescu, succesul era garantat. Peste acest "teren fertil" s-a suprapus campania intensă de propagandă pe care Rusia o duce în multe ţări "prietene" din Europa, iar rezultatul s-a văzut în votul masiv acordat partidelor "suveraniste", a căror ideologie este una ancorată într-un trecut adesea întunecat şi nu reprezintă o opţiune viabilă în lumea modernă.
Cum anularea acestor alegeri nu a rezolvat problema de fond, ci doar a amânat-o, prin scoaterea din joc, probabil definitiv, a lui Călin Georgescu, peste 4-5 luni, la noua rundă a prezidenţialelor, situaţia se va repeta. Şi dacă în această perioadă relativ scurtă nu va fi timp să apară o nouă figură "mesianică" (Simion şi Şoşoacă sunt doar surogate care ţin "locul cald"), iar partidele din coaliţia de guvernare vor demonstra că "au înţeles" vocea poporului doar în discursurile de la televizor, peste patru ani mi-e teamă că tăvălugul mişcărilor "dark" nu va mai putea fi oprit nici cu mama Curţii Constituţionale, iar următorul Călin Georgescu va putea fi oricine are un cal alb pe-acasă.
