Epoca Internetului, a lumii virtuale care se confundă cu un soi de autism modern, desfiinţează publicaţii, loveşte dur în biblioteci, cangrenează criteriile care determină notorietatea. Nu te-a văzut nimeni pe net, n-ai cont pe Facebook ca să-ţi dea şi analfabeţii like? Eşti pa, nici măcar tocilar nu ţi se mai spune, cum se obişnuia acum un deceniu, luzărule! ’Geaba ai inventat ceva sau ai scris o cugetare memorabilă dacă referinţa ta are puţine accesări pe site-ul nu-ştiu-care.
Încerc să-mi închipui feed-back-ul marilor scriitori români în cazul în care aceştia ar fi trăit în era Yahoo Messenger-Google. Arghezi, săracul, s-ar fi trezit respins de editură pe motivul că „textul ăla cu Flori de mucigai” a adunat doar cinci like-uri pe reţeaua de socializare, iar „O scrisoare pierdută” a lui IL Caragiale s-ar fi dus direct în spam. Ehei, unde vremea când primeam plicuri parfumate prin poştă?
Sincer, la ce vremuri pestriţe, deci vulgare, trăim, unul dintre singurii autori români de excepţie care ar fi vândut şi acum este Nicolae Labiş. Numele s-ar fi căutat la greu, iar opera-i de căpătâi, Moartea Căprioarei, ar fi mers, de asemenea, destul de bine. Sângele, mortăciunile sunt de prime-time, dar neapărat cu precizarea „Atenţie, imagini şocante!”.
Nichita Stănescu ar fi creat confuzie printre internauţi care ştiau că apelativul se scrie cu k şi, fireşte, nu şi-ar fi dat seama că e vorba de un bărbat, nu de o femeie-bărbat. Leoaică tânără, iubirea i-ar fi fost transformată în maidanez. Dacă nu-i porno, nu-i amor, ce dracu’!
Adevăraţii artişti ai naţiunii ar fi trăit drame inegalabile dac-ar fi prins perioada în care www a devenit substitutul liniei de dialog. Sadoveanu, ceva mai norocos, ar fi atras atenţia graţie numelui de interlop, iar Neamul Şoimăreştilor s-ar fi transformat în Neamurile, ducând astfel cu gândul la Familia Bugetărescu. Se caută şi astea, aşa cum şi George Călinescu ar fi strâns niscaiva accesări. Ar fi zis lumea că-i „frate cu ăla care a făcut Chestiunea Zilei”.
Barbu Delavrancea, scris manelistic, De la Vrancea, ar fi fost asociat cu nunta lui Borcea, iar Bacovia şi cimitirul vieţii sale s-ar fi ales cu eticheta de cool, eventual satanist. Eminescu, după ce a compus „La steaua”, n-ar fi avut viaţă liniştită printre dinamovişti şi rapidişti. Ce să mai zic de Cojbuc (pariez, puţini ştiu că se scrie Coşbuc!)? Alde gel din păr de pe net i-ar fi criticat bordurile, de aia-i bulevard în Galaţi, nu p****a. Peniţa, adică, băi, alde asterisc şi beep! Iată de ce am intitulat astfel textul de faţă, ca să adun accesări, altfel n-ar avea nicio valoare.
