"Am înţeles ce vrea poporul" spunea premierul Marcel Ciolacu, imediat după alegerile din noiembrie/decembrie, care au dus o mare parte a electoratului în zona "suveranistă", în care promisiunile absurd-populiste se împletesc cu teme mistico-religioase de ev mediu. Acest rezultat este, de fapt, încercarea unei mari părţi a populaţiei de a se delimita de clasa politică tradiţională, ale cărei obiective sunt din ce în ce mai departe de dezideratele celor mulţi. Şi cum n-au avut la îndemână altă variantă antisistem, oamenii au plecat pe fenta unor iluzii frumos ambalate şi servite oricui este dispus să creadă într-un Moş Crăciun providenţial.
Din păcate, la patru luni de la scrutin, în ciuda declaraţiilor de faţadă, clasa politică românească demonstrează cu vârf şi îndesat nu numai că n-a învăţat nimic din rezultatul alegerilor, ci şi că n-o interesează câtuşi de puţin ce-şi doresc oamenii normali din ţara asta.
Comisia Europeană a confirmat acum trei zile blocarea câtorva sute de milioane de euro pentru neîndeplinirea unor criterii referitoare la pensiile speciale şi numirea prin concurs a şefilor în marile companii, două dintre "gogoşile" care li se promit românilor la fiecare rundă de alegeri. Mai mult, ai noştri au încercat şi să înşele Comisia, negociind o formulă a pensiilor speciale pe care apoi au modificat-o. Nu le-a mers, însă, ca la alegeri...
Promisiunea reducerii deficitului bugetar uriaş, și ea negociată la Bruxelles, pare să fie trecută cu vederea la fel de uşor, cheltuielile din primele luni ale anului fiind mai mari decât cele similare din 2024, deşi în discursurile publice preelectorale totul e bine şi frumos. Pe pieţele internaţionale, însă, costurile la care se poate împrumuta România sunt în continuă creştere...
Şi restructurările din sistemul bugetar au rămas la nivel declarativ, angajarea pilelor şi relaţiilor în diverse sinecuri continuând nestingherită. Nu mai departe de săptămâna trecută, au fost "unşi" zece noi secretari de stat, printre care şi un fost primar şi deputat gălăţean, rămas în afara parlamentului exact din cauza revoluţiei electorale cauzate, printre altele, de astfel de practici.
Preţurile cresc şi ele continuu, uneori cu sume care depăşesc cu mult inflaţia, aşa cum se va întâmpla cu biletele Transurb, ce vor fi mai scumpe cu 40%, iar singura măsură găsită de guvernanţi a fost majorarea din pix a salariului minim, care îngroapă din ce în ce mai multe firme private, având ca perspectivă o stagnare economică pe fond inflaţionist (faimoasa şi nociva stagflaţie), aflată cât se poate de aproape.
În aceste condiţii, e doar o problemă de timp până când în România va fi nevoie de creşteri de taxe, cel mai probabil imediat după alegeri. Pentru că, se pare, năravul din fire, care n-are lecuire, face parte din ADN-ul politicienilor români.
