Trăim într-o epocă în care informația ne urmărește peste tot. Cum prindem un moment liber, butonăm telefonul să aflăm ce mai face unul, altul, să descoperim noutăți și să ne „informăm”. Supermarketurile sunt pline ochi, rafturi întregi îți fac cu ochiul cu produse bio și ne-bio, sănătoase și mai puțin sănătoase, de la țară sau de pe alte continente. Oferta există, bani… mai puțin, dar suficienți cât să ne permitem, măcar teoretic, un stil de viață sănătos.
Și totuși, în tot acest belșug, ne-am rătăcit. Deschizi internetul și afli că laptele este „cel mai dăunător produs inventat vreodată”, destinat vacilor, nu oamenilor, deci - ce să vezi - am fi niște „viței” dacă îl bem. Mai cauți puțin și găsești exact contrariul: laptele ar fi, de fapt, alimentul ideal. Se invocă imediat comunitatea Hunza, renumită pentru longevitate, care se bazează masiv pe lactate. Așa că bei sau nu bei? Mister.
La capitolul carne poți scrie, fără exagerare, o enciclopedie. Unii spun să fugi de carnea roșie invocând riscuri cardiovasculare, alții te conving că doar vita și mielul sunt demne de farfuria ta. Apar veganii și vegetarienii care susțin că nu trebuie să mănânci deloc carne, dar în aceeași clipă vine tabăra adversă, care îți garantează că o dietă bazată exclusiv pe carne te transformă într-un monument de sănătate. Cum să nu te ia amețeala?
Fructele, secretul sănătății și al prospețimii, alt teren minat. Suc proaspăt, smoothie, vitamine, energie - paradisul sănătății. Asta până când altcineva îți explică doct că fructele sunt bombe de zahăr care îți ridică glicemia. Și uite-așa, suntem confuzi chiar și în privința unui măr.
Verdețurile? Credeam că măcar aici e liniște. Dar nu, și spanacul, vedeta lui Popeye, pică testul: „conține oxalați care pot favoriza pietrele la rinichi” - încă un motiv de panică.
Iar dacă intri în lumea dietelor, acolo se termină orice urmă de claritate. Detox, fasting, keto, low-carb, fără gluten, pe calorii, pe puncte, pe grupe sanguine - fiecare cu argumentele lui, fiecare jurând că e singura cale adevărată și acuzând celelalte de potențiale catastrofe.
Și atunci, ce mai mănânci? Pe cine să mai crezi? Într-o mare de opinii, avertismente și teorii, ajungi într-o stare de disperare culinară. Cu nervii întinși și mintea plină de contradicții, deschizi o pungă de covrigei și mănânci cu ciudă. Oricum, nu-i așa?, toate sunt „nesănătoase”.
