Prima licitație pentru vânzarea activelor de producție ale combinatului Liberty și ale laminorului Liberty Tubular Products a fost cronica unui eșec anunțat.
Se știa că nu vor fi ofertanţi la prima licitație, doar că nimeni nu îndrăznea să spună ceva oficial dinainte, poate și pentru că speranța moare ultima. Primul preț cerut pentru combinat, de 709 milioane de euro, a fost poate o bornă ce trebuia bifată de statul român, ca să nu fie acuzat apoi că nu a încercat să scoată maximul posibil.
„Nu vine nimeni, dom’le, la banii ăștia”, spunea vocea străzii sau, după caz, a Facebookului. „Sperăm, dar e greu de crezut că va oferi cineva suma asta”, spunea vocea celor din industrie. „Nu va fi niciun ofertant”, spunea vocea economică sau cea a rațiunii. În 2019, când grupul Liberty Steel a cumpărat de la ArcelorMittal combinatul de la Galați și încă șase uzine siderurgice din Europa, a plătit 740 milioane de euro pentru toate șapte. Or, să ceri acum 700 milioane de euro numai pentru combinatul de la Galați pare mult prea mult.
Nu vine nimeni să facă acte de caritate la Liberty Galați și să plătească din prima o astfel de sumă, ca să câștige toată lumea, și combinatul, și statul, și creditorii, și salariații, și concordatarii.
Poate că suta nu mai e ce-a fost odată, dar suta de milioane, da, și cu atât mai mult miliardul. De euro! Pentru că, potrivit estimărilor despre care am mai scris, ar mai fi necesare 200 milioane de euro pentru repornire și încă vreo 240 milioane de euro pentru certificatele de carbon. Adăugate la prețul de pornire pe care l-a cerut statul, ar fi dus suma totală de plată la peste un miliard de euro.
Se știe că mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic. Povestea Liberty, probabil, n-o valora chiar atât de mult.
Deși nu este direct legat de problema achitării salariilor restante prin Fondul de garantare, eșecul primei licitații este un nou motiv de îngrijorare pentru siderurgiștii gălățeni. Ei, muncitorii care nu și-au mai luat salariile din noiembrie, par a fi singurii cărora nimeni nu le mai spune nimic oficial despre ziua în care vor fi, în sfârșit, plătiți. Sau dacă le spune cineva, sunt lucruri care nu coincid. De exemplu, unul dintre cei doi administratorii concordatari a spus că salariile restante vor fi plătite la sfârșitul lui martie. Câteva zile mai târziu, al doilea concordatar a zis de sfârșitul lunii aprilie. Că o fi una, că o fi alta, oamenii continuă să monitorizeze traseul legislativ al legii privind plata restanțelor prin fondul de garantare, traseu ce pare incredibil de stufos, presărat cu tot felul de comitete, comisii, ministere, ordonanțe, legi și norme de aplicare.
Au vrut americanii baza de la Kogălniceanu? A doua zi s-a rezolvat. Își cer siderurgiștii din Liberty salariile neplătite din noiembrie? Nimeni nu știe cât mai au de așteptat. Comparația, deşi forțată, ne arată că statul român știe și cum să se miște repede, când e cazul. În ceea ce privește salariile restante ale oamenilor din combinat, probabil că nu a fost cazul.
