„Eu, dacă aş fi primar pentru o zi, aş face o lege ca atunci când se taie un copac să se planteze alţi zece”. „Eu, dacă aş fi primar pentru o zi, aş moderniza spitalele, aş termina de asfaltat străzile şi trotuarele şi aş construi mai multe parcuri”. „Dacă aş fi primar pentru o zi, aş reduce taxele locale pentru ca oamenii să se descurce mai bine cu bugetele de familie”…
„Ce copiii minunaţi avem!”, aşa am gândit, cu sinceritate şi respect, citind mesajele unor elevi gălăţeni la provocarea „Dacă aş fi primar pentru o zi…”. Scrise pe notiţe adezive colorate, răspunsurile au rămas lipite pe un stâlp, în sala mare de şedinţe de la sediul Primăriei Galaţi. Acolo unde copiii au fost în vizită, în „Săptămâna verde”.
Recunosc, colajul de post-ituri mi-a atras atenţia. A fost de-ajuns să citesc un mesaj, din curiozitate, şi m-am trezit parcurgându-le pe toate. Am zâmbit, iniţial, plăcut surprinsă de ideile copiilor.
„Dacă aş fi primar pentru o zi, aş găsi un tratament pentru copiii care suferă de cancer şi nu pot fi vindecaţi şi aş reduce taxele locale pentru ca omenii să se descurce mai bine cu bugetele”… recunosc, mesajul acesta mi-a lăsat un nod în gât. Şi am continuat să citesc: „Dacă aş fi primar pentru o zi,”…
„aş repara străzile şi aş organiza o Zi Naţională a Copacilor în care fiecare om trebuie să planteze cel puţin un copac”;
„aş pune vestiare în şcoli”;
„aş menţine oraşul curat, aş organiza mai multe activităţi şi evenimente gratuite şi mai multe locuri pentru tineri”;
„aş moderniza parcurile şi aş investi în educaţia copiilor. Aş organiza evenimente mai des în Grădina Publică”;
„aş face săli de sport pentru şcolile care nu au …”;
„aş moderniza spitalele, aş asfalta trotuarele, aş construi mai multe parcuri”.
„Dacă eu aş fi primar pentru o zi, aş construi piste pentru biciclete, aş termina străzile şi trotuarele şi aş reamenaja pacurile şi skateparcurile”.
„Dacă aş fi primar pentru o zi, grădinile zoologice nu ar mai exista, iar animalele ar trăi în pădure. Oamenii nevoiaşi ar avea o casă unde să locuiască…”
Zâmbiţi? V-aţi emoţionat, poate? Vi se par naive? E adevărat, copiii nu spun nimic despre „locuri de parcare”, despre „locuri de muncă”, despre investiţii, proiecte şi strategii. Sunt doar gândurile unor copii cu reale calităţi empatice şi porniri ecologiste, pe lângă inteligenţă şi bun-simţ. Un rezultat al formării de acasă, din familie, al educaţiei pe care o primesc la şcoală, dar şi al propriei gândiri. Şi poate nişte sugestii de luat în seamă pentru cei ce intră în sala mare de şedinţe a Primăriei.
Poate că sunt copilăreşti, şi ni se pare nouă, celor maturi, că ştim mai bine ce-i trebuie oraşului şi locuitorilor lui. Dar, dacă gândim în perspectivă, copiii de azi vor fi tinerii de peste câţiva ani. Şi ne-ar plăcea să-şi construiască vieţile şi carierele de adulţi aici, la Galaţi. Ar fi înţelept şi matur din partea noastră să încercăm, măcar, să le oferim oraşul pe care şi-l imaginează…. Ca să nu rămânem singuri şi trişti, într-un oraş tot mai împuţinat de oameni şi de perspective.
Chiar, ce-aţi face, fiecare dintre dumneavoastră, dacă aţi fi primar pentru o zi?
