"E adevărat că Bolojan a vândut CEC-ul?" m-a întrebat, zilele trecute, la ieşirea din bloc, un vecin pensionar, care nu mai reuşeşte - oricâtă bunăvoinţă ar avea, şi omul chiar este interesat să afle ce se întâmplă în ţară - să facă diferenţa între minciună şi adevăr la posturile de televiziuni pe care le urmăreşte.
Este doar una dintre zecile de "ştiri" false propagate, seară de seară, pe toate canalele care pretind că informează populaţia. În acest caz, nu numai că CEC-ul nu s-a vândut, ci doar se analizează listarea la bursă a unei participaţii minore (5-10%), care nu va afecta absolut deloc acţionarul majoritar (care va rămâne statul român). Ce se schimbă fundamental, însă, este faptul că firmele listate la bursă sunt obligate să-şi prezinte public bilanţurile, iar toate maşinaţiile care se fac de ani de zile pe sub masă prin companiile de stat nu vor mai fi posibile. Evident, cei care au profitat până acum sunt total nemulţumiţi de o astfel de transparenţă şi au lansat "ştirea" că premierul "ne vinde ţara".
La modul general, ar trebui să privim cu suspiciune orice informaţie lansată pe piaţă, pentru că războiul politic din aceste zile reinterpretează în cheie partizană absolut fiecare capăt de ştire. Pentru un om normal, care nu este conectat decât ocazional la informaţie, a devenit extrem de dificil să deosebească minciuna de adevăr. Partidele noastre au ajuns, efectiv, la incredibila "performanţă" de a nu mai spune adevărul aproape niciodată, orice declaraţie publică fiind trecută întotdeauna prin "filtru" politic şi prezentată doar din perspectiva care avantajează respectiva formaţiune.
Aşa se întâmplă şi cu motivele pentru care PSD a votat ieşirea din coaliţia de guvernare, chipurile din grijă faţă de popor şi scăderea nivelul său de trai, realitatea fiind însă că "grija" este îndreptată doar către propriile sinecuri (doar şefii şi şefuleţii au votat, de fapt, nu simplii membri de partid), pe care premierul ameninţă că le va desfiinţa.
Nici de partea cealaltă situaţia nu este mai roz, Bolojan ne tot amăgeşte de aproape un an cu reforme structurale, dar până acum n-a reuşit să pună în practică mai nimic. Între timp, inflaţia creşte ca Făt-Frumos, instituţiile de stat sunt încă pline de pile şi "amante cetăţeni români", deficitul bugetar nu s-a redus aproape deloc, iar agenţiile de rating menţin dobânzile la care se împrumută România la nivelul de "junk", chiar dacă teoretic suntem deasupra liniei.
Iar pentru a-şi susţine punctele de vedere, partidele se întrec în promovarea de informaţii care mai de care mai inexacte sau de-a dreptul false, care-l ameţesc pe românul de rând şi-l fac să-şi piardă şi bruma de încredere pe care o mai acordă politicii şi politicienilor.
Rezultatul e previzibil, o schimbare de regim politic (s-a întâmplat deja în Slovacia şi Bulgaria, iar Ungaria, ca de obicei înaintea trendului regional, abia a scăpat exact de aşa ceva, după 16 ani), în care vioara întâi are toate şansele să devină o formaţiune cu doctrină populist-naţionalistă, pro-rusă sau anti-europeană. Şi care minte la fel de mult, dar măcar nu s-a aflat până acum la "butoane".
