Odinioară doi coloși strategici ai economiei naționale, inclusiv ai industriei navale, Liberty Galați și Damen Mangalia trăiesc acum zile critice.
Pe de o parte, șantierul naval din Mangalia a intrat oficial în faliment, iar pentru cei 1.100 de navaliști s-a transmis notificarea de concediere colectivă.
Pe de altă parte, combinatul siderurgic de la Galați este în concordat preventiv de un an și așteaptă un colac de salvare în urma celei de-a doua licitații, ce va avea loc pe 17 iunie.
Dar un lucru pe care îl au în comun cei doi foști piloni ai economiilor locale din cele două județe, și nu numai, este că ambii își pun ultima speranță în statul român. Concret, în cazul Mangalia, statul ar putea prelua legal activele funcționale ale șantierului, declarat de Executiv obiectiv de importanță strategică, la preț de lichidare, fără licitație. Apoi, după cum scrie Profit.ro, s-ar putea asocia cu Rheimetall, printr-un joint-venture, pentru comenzi de nave prin programul SAFE.
Preluarea de către stat pare a fi ultima speranță și în cazul Liberty, dacă nici cea de-a doua licitație pentru vânzarea activelor nu are succes. „Eu cred că, dacă Liberty nu se vinde nici la licitația din iunie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) va trebui să îl preia în contul creanțelor, iar ulterior să înființeze o societate de tip SPV, în care să aducă drept aport la capital activele combinatului, și să găsească un partener care să vină cu cashul necesar repornirii activității. Nu se mai poate aștepta, întrucât activele nu pot fi ținute atâta timp în conservare, iar între timp vor pleca toți oamenii buni″, a declarat pentru Profit.ro Remus Borza, șeful Euro Insol, administrator concordatar al combinatului alături de CITR.
Preluarea combinatului în contul creanțelor este de fapt acel plan B de care Remus Borza vorbea în „Viața liberă” încă din august 2025.
„Combinatul are o dimensiune strategică pentru statul român. Și atunci, de ce să nu vină și statul? Poate să-și convertească o parte din creanță sau toată creanța în acțiuni. Dacă și-o convertește pe toată, devine acționar majoritar. Cu statul acționar, banii europeni nu se consideră ajutor de stat. În momentul în care stabilizăm compania și o profitabilizăm, în vreo doi ani, statul poate să vândă o parte din participația lui pe bursă, ceea ce ar însemna acces și pentru alți investitori instituționali de afară, fonduri mari de investiții”, spunea anul trecut Remus Borza, în „Viața liberă”.
Întrebarea este dacă, în cazul în care statul român decide să mai bage o fisă la Liberty, va reuși să NU mai fie încă o dată un prost administrator?
