Remus Borza, președintele EuroInsol (firmă care face parte, alături de CITR, din consorțiul concordatar al combinatului Liberty Galați), ne-a vorbit, printre altele, într-un interviu exclusiv pentru "Viaţa liberă", despre scenariile puse pe masă pentru viitorul combinatului de la Galați, cu unul sau mai mulți investitori români, inclusiv despre cel prin care statul ar putea redeveni acționar la „noul” combinat de la Galați.
- Se intră în șomaj tehnic la Combinat.
- Este o măsură luată in extremis. Nu avem alternativă, din păcate, și e o realitate pe care nu o putem nega, aceea a lipsei de finanțare, de capital de lucru.
Prin planul de reorganizare aprobat de creditori și omologat de instanță - o hârtie frumoasă care nu are decât valoare juridică, nu și una practică, dacă nu vin și banii - acționarul s-a angajat să vină cu 200 milioane de euro într-un an de zile, din care 50 milioane de euro trebuia să fi venit deja. Sigur, e un termen-limită: 30 septembrie. Eu am rezerve că acționarul actual va mai aduce bani în companie. E un termen-limită și pe partea de finanțare, ca obligație asumată de acționar prin plan și în fața autorităților, la cel mai înalt nivel. Și, iarăși, un termen-limită dat de statul român, printr-o hotărâre de guvern din martie anul curent, prin care i s-au mai acordat încă șase luni acționarului Sanjeev Gupta să întregească garanțiile pentru cele două linii de credit.
Liberty Galați și Liberty Tubular Products au beneficiat de două credite în numele și contul statului român, cu bani de la trezoreria Ministerului de Finanțe, de la Exim Bank, în valoare de 150 milioane de euro fiecare. Vorbim de 300 milioane de euro, care, din păcate, au fost administrați defectuos.
Sigur, asta nu e treaba mea, e corpul de control al prim-ministrului, e Antifrauda, probabil va fi sesizat și Parchetul vizavi de modul în care banii statului, ai cetățenilor au fost cheltuiți la Liberty Galați în ultimii doi ani.
- Adică banii nu au plecat unde trebuie?
- Banii aveau o destinație strictă, trebuia să se finanțeze exclusiv producția combinatului, achiziția de materii prime, utilități (energie, gaze), plata salariilor. Dar ei s-au dus în toate zările Pământului, pe tot felul de contracte, dar sunt alte instituții abilitate să facă lumină.
Avem acest termen-limită, de 30 septembrie, data la care acționarul să vină cu garanții suplimentare și cu bani. Opinia mea este că nu va veni nici cu garanții suplimentare, nici cu bani. Motiv pentru care noi, încă din prima zi, am început să lucrăm la un plan B, care constă în calificarea unor noi investitori, ideal investitori români, care să salveze combinatul. Și la acest plan s-a lucrat, mai ales în ultimele două luni.
Astăzi (marți, 26 august - n.r.), am semnat un memoriu destul de consistent adresat primului ministru Ilie Borojan, ministrului de Finanțe, Alexandru Nazare, și președintelui Eximbank, Traian Halalai, prin care încercăm să găsim un plan de măsuri etapizat, să-l acomodăm și instituțional cu Guvernul României, cu banca finanțatoare, cu ANAF, pentru că și ANAF are o expunere foarte mare pe Liberty, aproape 200 milioane de euro, pe lângă cei 300 milioane de euro ai statului din dreptul Eximbank. Sigur, acest plan trebuie acomodat și cu potențialii investitori.
- Vorbeați la precedenta întâlnire de posibila înființare a unei noi societăți, SIDEX Synergy.
- Poate să se cheme societatea cum s-o chema, e important să aibă capital, adică să aducă bani. Și la acest moment sunt două grupe de potențiali investitori, toți din România.
Avem un investitor foarte mare din regiunea Moldovei, care dorește să preia singur Combinatul, fără să intre cu nimeni în asociere. Un lucru bun ar fi că decizia se ia mult mai repede, e un singur decident. Dar e și o vulnerabilitate, pe care am avut-o și în relația cu Mittal, și în relația cu Gupta. Adică dacă se îmbolnăvește acționarul, dacă îl caută Fiscul, dacă îl caută Interpolul, eu știu, dacă dă un faliment, automat și noi suntem în genunchi, cum suntem acum. Deci îți creezi o dependență față de un singur investitor, care s-a dovedit, cel puțin în istoria recentă, sinucigașă.
Când ai mai mulți investitori, unul poate să aibă probleme și vin alții și compensează această problemă a unuia dintre acționari legată de finanțare, capacitatea de exercitare a mandatului etc. Deci, avem scenariul unu, cu un singur investitor, și scenariul doi, cu un grup de încă trei investitori, care nu au o problemă de compatibilitate, chiar au o chimie bună.
Sunt două variante de lucru, cu un investitor sau cu mai mulți investitori.
- La ce moment s-ar putea intra într-unul din aceste scenarii?
- Nu mai devreme de 1 octombrie, dar nu e atât de ușor. Până la 30 septembrie avem un acționar, o să-l avem și după 30 septembrie, doar că va deveni un acționar ostil. Până la 30 septembrie încă-i băiat bun, are certificat de bună purtare. După 1 octombrie, lucrurile se vor schimba. Statul evident că nu o să-i mai dea nicio păsuire pentru că această obligație de a veni cu garanții suplimentare a avut-o încă de la primul credit, de pe Liberty, de acum aproape doi ani.
Dar nici până astăzi nu s-a întâmplat lucrul ăsta, să vină cu garanții suplimentare, inclusiv cu acțiunile. Este, evident, într-o manieră realistă, că lucrul ăsta nu se va întâmpla până la 30 septembrie.
Așa că așteptăm momentul 30 septembrie cu un final nefericit, în sensul în care Gupta nu va veni nici cu bani și nici cu garanții suplimentare. Începând cu 1 octombrie, Exim Bank poate să-și exigibilizeze cele două linii de credit, să-și declare scadența anticipată pe cele două credite. Lucrul ăsta înseamnă că banca poate să înceapă să-și execute garanțiile pe care le are deja luate în gaj. Și vă spuneam încă de data trecută, chiar și firul de iarbă care crește în curtea Combinatului e gaj la bancă, echipamente, utilaje, stoc de produse finite, materii prime, alea care sunt, 1.166 de hectare de teren, cam tot ce înseamnă activ valoros, inclusiv deținerile la subsidiare.
Problema este că noi avem companii valoroase la care suntem acționari, doar că ele au fost prost manageriate, ca și Liberty. Adică toți au stat cu mâna întinsă la pomana Combinatului. Când Combinatul n-a mai putut să performeze, evident că au căzut în genunchi și aceste companii care aveau un singur mușteriu, Combinatul.
Pot să dau ca exemplu cariera de la Mahmudia (MinEst), care a avut un singur client, Combinatul. E o carieră de calcar și de dolomită care are un potențial fabulos, adică are o rezervă de peste 12 milioane de tone de calcar. La o valoare de 7 euro pe tonă, înseamnă peste 80 milioane de euro. E o perioadă benefică pentru construcții în general, nu doar construcții de autostrăzi, drumuri expres, reabilitare căi ferate, dar inclusiv pe Dunăre, pe brațele Dunării, în porturi, consolidări, diguri, adâncirea șenalului navigabil și e nevoie de piatră. Am pus presiune pe directorii noștri și au semnat, săptămâna trecută, două contracte cu terți, cu Max Bogel și cu Consal Constanța, de 350.000 de tone de calcar, cu posibilitatea creșterii cu încă 80.000.
Sau Romportmet. E cel mai mare port de la Dunărea românească, are 12 dane. Ăla e un business care poate să aducă zeci de milioane de euro pe an, dar, la fel, au un singur client, Liberty. Sigur, când Liberty merge, înseamnă până la 150.000 de tone pe lună, tranzit de materii prime. Dacă nu merge, zero.
- Și la ei sunt întârzieri?
- Aceleași ca la noi. Am încheiat un contract cu Mairon de 30.000 de tone lunar, operațiuni de import-export, încărcare-descărcare, mărfuri, produse siderurgice, înseamnă un bănuț care acoperă o bună parte din salariile celor de la Romportmet. La fel trebuie gândit pe fiecare companie din grup. Nu să stăm doar să ne dea Liberty de lucru sau să ne dea bani de salarii. A fost un management total defectuos pe toate liniile.
- Revenind la Liberty și vorbind de salarii...
- Trebuie să înțelegem că avem un fond de salarii foarte mare, peste 6 milioane de euro lunar. Noi am avut o campanie de producție startată pe 4 iunie și încheiată pe 7 iulie. S-au produs 52.000 de tone de oțel. S-au vândut. Mai avem 17.000 de tone de rulouri laminate la cald, alocate în special pentru doi clienți mari, Bilka și Mairon.
Pentru Bilka, avem nevoie de zinc și de vopseluri. Pentru astea avem nevoie de vreo 3 milioane de euro, bani pe care nu-i avem. Sper că astăzi (marți, 26 august) să semnăm un contract de finanțare pe 5 milioane de euro, ca să putem cumpăra zincul și vopseaua. Vor veni undeva la sfârșitul lunii septembrie, prima săptămână din octombrie.
De-aia am zis să avem o lună de șomaj tehnic în septembrie, pentru că nici nu avem ce să muncim și nici nu avem 6 milioane de euro să plătim salarii la oameni. Pentru că nu mai sunt alte surse de venit. Cu șomajul tehnic, facem o reducere de 3 milioane de euro pe lună.
În condițiile în care noi lună de lună nu avem bani, banca ne ia 2,5 milioane de euro din conturi, doar dobânda. De la 1 ianuarie, pe Liberty o să intre ratele și din principal, din împrumutul propriu-zis. Atunci va crește, va fi la 3,5-4 milioane de euro pe lună, doar banca. Chiar și astăzi, curentul ne costă 2-2,3 milioane de euro pe lună. Deci lejer ajungem la 11 milioane de euro lună de lună, cheltuială fixă. Nu avem din ce să o acoperim.
Și atunci, sigur că o să ne înjure mulți salariați, dar trebuie să înțeleagă că a fost un an întreg, anul trecut, în care și-au luat salariile întregi, cu prime, indemnizații, bonificații, adaosuri, sporuri. Atunci nimeni nu s-a legat cu lanțuri de poartă că vrea să muncească. Sigur, înțelegem că, până la urmă, salariul e un drept al salariatul și o obligație a angajatorului. Dar dacă angajatorul, acționarul, nu vine cu bani, ce putem face?
Noi suntem puși aici să administrăm sărăcia. Din puținul pe care îl avem și din ce în ce mai puțin, trebuie să drămuim astfel încât să mai existe speranță, să vedem luminița de la capătul tunelului. Și noi sperăm că în luna asta de respiro, în septembrie, când nici nu avem ce munci, când nu avem nici bani, că încă e Gupta acționar, să putem, împreună cu statul, să agreăm una dintre cele două variante: un singur acționar nou sau un consorțiu de acționari noi.
E o variantă, pe care am propus-o premierului astăzi, ca inclusiv statul să vină acționar în noua companie. Pentru că se va crea o companie nouă, un SPV, o societate nouă, o societate pe acțiuni.
Statul tot are o expunere de aproape 500 milioane de euro, prin ANAF și EXIM. Suntem de acord că Liberty este vital pentru economia românească, că nu poți vorbi de reindustrializare, de revitalizarea industriei de apărare, de participarea României la reconstrucția Ucrainei în condițiile în care îți omori singurul producător de oțel și care e unul dintre cei mai mari producători de oțel din Europa de Sud-Est. Combinatul are această dimensiune strategică pentru statul român. Și dacă așa stau lucrurile, sunt 7.000 de salariați, ai noștri, ai subsidiarelor, ai celor peste 200 de subcontractori, firme locale care muncesc pe platforma industrială de la Galați. Deci și statul are obligații, din punct de vedere social, și economic, și strategic, de a salva Combinatul.
Și atunci, dacă așa stau lucrurile, de ce să nu vină și statul? Eu nu am pretenția ca statul să ne aducă bani noi, dar poate să-și convertească o parte din creanță sau toată creanța în acțiuni. Dacă și-o convertește pe toată, statul devine acționar majoritar - foarte bine, mai vin minoritari și acei români și atunci avem o companie sănătoasă și cu o componentă de capital de stat.
Sigur că statul e un prost administrator și vă spun din experiența trăită la Hidroelectrica, perla energeticii românești, devenită cea mai profitabilă companie din România. Dar asta arată că și companiile statului pot genera încredere, stabilitate și profit dacă sunt administrate corect, decăpușate și, în primul rând, depolitizate.
Cu statul acționar în Galați, putem accesa niște zeci de milioane de euro, fonduri europene nerambursabile, pe Tranziție Justă. Avem proiectul pentru un parc fotovoltaic pe 300 de hectare. 40% din investiția de 150 milioane de euro, adică vreo 60 milioane de euro, pot veni de afară. La fel, vrem să preluăm fabrica Linde, pot veni bani europeni. La fel, putem să facem fabrica de hidrogen pe fonduri europene, putem aduce un cuptor pe arc electric, că ăsta e viitorul siderurgiei la nivel global. Putem aduce încă o linie de laminare, că Bilka are nevoie de 300.000 de tone pe an de tablă, iar noi putem să-i dăm 85.000 de tone. Cu încă o linie nouă de laminare am putea dubla, să-i dăm vreo 160.000 de tone.
Deci s-ar putea face foarte multe investiții, inclusiv în modernizare, pentru că, la un moment dat, în 2-3 ani, va intra și furnalul în reparație capitală. Și acolo sunt niște zeci de milioane de euro, iar cu statul acționar, banii europeni nu se consideră ajutor de stat. În momentul în care stabilizăm compania și o profitabilizăm, în vreo doi ani, statul poate să vândă o parte din participația lui pe bursă, ceea ce ar însemna acces și pentru alți investitori instituționali de afară, fonduri mari de investiții.
- Furnalul unde se încadrează în toate aceste planuri?
- Sper ca azi, mâine să încheiem acel contract de finanțare, să luăm 5 milioane de euro, să plătim vopseaua și zincul, o să vină în vreo patru săptămâni, moment în care vom porni laminarea. Pentru că alea 17.000 de tone care sunt în față la decapare sunt pregătite pentru prima operație, de zincare, și a doua operație, de prevopsire. Asta înseamnă două luni de activitate full pentru partea de laminare. Undeva pe 15-20 octombrie, intenționăm să pornim și partea de furnal, adică aglomerare furnal, oțelărie, tunare continuă.
La momentul ăsta, avem ce n-a avut niciodată combinatul nici pe vremea lui Mittal. Avem peste 340.000 de tone de materie primă pe stoc, la noi în curte, în Romportmet sau în Comvex. Noi, în ultimele două luni, să știți că n-am dormit, de-aia ne înjură degeaba mulți români din combinat. O parte sunt plătite 100%, o altă parte au avansuri plătite de 10-20%. Partea cu 100% sunt câteva barje, adică nu sunt cantități mari.
Suma asta de 50-60 milioane de euro ne trebuie automat, în mod obligatoriu, să repornim furnalul. Dar până la 1 octombrie e bătut în cuie Gupta, ca unic stăpân, acționar, n-ai cum să... După 1 octombrie, banca poate să-și exigibilizeze creditul, să treacă la executare, să-și vândă creanța, că aici e cheia, să o cumpere unul din investitori. Astăzi, banca nu poate să-și vândă creanța.
Poate să vină pe 30 septembrie la ora 11 noaptea Gupta să aducă 50 milioane de euro. Sigur, e un scenariu prea frumos, dar am trecut de vârsta la care mă adormea bunica cu povești. Nu credem în astfel de povești și happy-enduri.
Dar după 1 octombrie, noul investitor poate să preia creanța, inclusiv garanțiile, și să vină cu bani. Deci dacă pe 1 octombrie avem cei 50-60 milioane de euro de pornire, în 15 zile putem restarta producția. Cu banii ăștia, și mai ales că am condiționat și în ianuarie încă o tranșă de 50 milioane de euro, vă asigur că nu se va mai opri combinatul. Va merge full, a la longue, pe toată perioada planului de cinci ani.
- Pare că s-a hotărât să mergeți pe planul B.
- Să știți că nu avem opțiune. L-am atenționat și pe Gupta: eu te recunosc ca acționar, câtă vreme susții combinatul, câtă vreme aduci bani. Nu mai aduci bani, ești indezirabil în relația cu mine. Și probabil de maniera asta va trata și statul.
- Plățile vor veni tot prin conturile Liberty Tubular Products?
- Nu. Se creează un SPV (Special Purpose Vehicle, o entitate separată creată de compania-mamă - n.r.), o societate nouă. Capitalizarea se face pe societatea nouă, pentru că trebuie să le dăm confortul acționarilor noi că au și control. Altfel, trebuie să fii tâmpit să bagi chiar și un leu într-o gaură neagră cu peste un miliard de euro datorii și fără să ai niciun control pe acțiuni, când acțiunile sunt la Gupta sau sunt gajate la un fond de investiții de afară.
Deci banii vor veni pe societatea nouă, care va prelua creanța Exim și va aduce garanțiile în societatea nouă. Toate aceste active viabile care țin de core businessul Liberty vor fi aduse în societatea nouă și aceasta va finanța. Noii acționari vor avea control pe materia primă, pe produsul intermediar, semifabricat, produsul finit, tot compania nouă va vinde și va încasa banii.
Va fi un contract de tolling între compania nouă și Liberty Galați, în care Liberty Galați va lua niște bani doar pe ce înseamnă prestarea de serviciu. Adică costurile fixe, costurile cu energia, costurile cu salarii și o rată de profit de 5%. În rest, tot controlul și banul vor fi pe societatea nouă.
- Ce se va întâmpla cu societatea veche?
- Societatea veche va funcționa o perioadă în paralel cu societatea nouă până când se va opera întreg transferul de active, de core business, de fond de comerț, de piață, de clientelă și de salariați. După care Liberty Galați, într-un final, va rămâne o coajă cu o parte din pasiv neacoperit, cu o parte din active. Vor fi valorificate acele active, care vor acoperi în parte pasivul care va mai rămâne și cam asta e.
- Din activele pe care le-ați scos la vânzare, ce s-a reușit?
- Nimic, pentru că statul s-a opus. Înțeleg oarecum poziția statului, că nu are sens să băgăm bani într-o companie care nu e susținută de acționar. Deci și tranzacția cu Comvex, în care luam 25 milioane de euro, și vânzarea Clubului Social, în care luam 1,8 milioane de euro, sunt pe hold, blocate de stat. Ăsta e și motivul pentru care a trebuit să ne oprim pe 7 iulie, când n-am mai avut bani. Dacă atunci veneau cei 27-28 milioane de euro, poate astăzi nu eram opriți. Pentru că, v-am spus, avem peste 300.000 de tone de materii prime în proximitate. Deci dacă aveam cei 27 milioane de euro, astăzi combinatul mergea și nu eram în situația de a apela la soluția șomajului tehnic.
- Ca o concluzie, vorba cântecului, Liberty nu moare, Liberty se transformă.
- Da.
- Ce pot să înțeleagă oamenii Combinatului, pe scurt, din tot ce mi-ați spus?
- Că vor avea viitor!
